7 definiții pentru dublon (tipogr.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBLON2 s. n. (Tipogr.) Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii etc. – Din fr. doublon.

dublon2 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr doublon] (Pgr) Repetare, din greșeală, a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii.

DUBLON s.n. (Poligr.) Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvînt, a unei linii. [< fr. doublon].

DUBLON2 s. n. (poligr.) repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii. (< fr. doublon)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dublon2 (repetare greșită a unei litere) (desp. du-blon) s. n.

dublon2 (repetare a unei litere) (du-blon) s. n.

dublon (tipogr.) s. n. (sil. -blon)

Intrare: dublon (tipogr.)
  • silabație: du-blon info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublon
  • dublonul
  • dublonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dublon
  • dublonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dublonsubstantiv neutru

  • 1. Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii etc. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.