2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

dubleu sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr dublé] 1 Doborâre a două animale de vânat cu două lovituri apropiate ale puștii. 2 Dublură (3).

DUBLEU s.n. 1. Acțiunea de a doborî două animale de vînat cu două lovituri apropiate ale puștii. 2. Dublură. [< fr. doublé].

DUBLEU s. n. 1. acțiunea de a doborî două animale de vânat cu două lovituri apropiate ale puștii. 2. dublură. (< fr. doublé)

DUBLE s. n. (Obiect de) metal placat cu un strat subțire de aur sau de platină. – Din fr. doublé.

DUBLE s. n. (Obiect de) metal placat cu un strat subțire de aur sau de platină. – Din fr. doublé.

duble sn [At: DEX / Pl: (nob) ~uri / E: fr doublé] 1-2 (Obiect de metal) placat cu un strat subțire de aur sau de platină.

DUBLE s. n. Metal acoperit cu o placă sau cu un strat subțire de aur sau de argint. Lănțișor de duble.

DUBLE s.n. Metal acoperit cu un strat subțire de aur sau de argint. [< fr. doublé].

DUBLE s. n. metal acoperit cu un strat subțire de aur sau de argint. (< fr. doublé)

DUBLE n. Metal acoperit cu un strat subțire de aur sau de argint, folosit la confecționarea bijuteriilor. /<fr. double

Ortografice DOOM

dubleu s. n., pl. dubleuri

duble (metal) (desp. du-ble) s. n., art. dubleul

duble (metal) (du-ble) s. n., art. dubleul

duble (metal) s. n. (sil. -ble), art. dubleul

Intrare: dubleu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubleu
  • dubleul
  • dubleu‑
plural
  • dubleuri
  • dubleurile
genitiv-dativ singular
  • dubleu
  • dubleului
plural
  • dubleuri
  • dubleurilor
vocativ singular
plural
Intrare: duble
  • silabație: du-ble info
substantiv neutru (N81)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duble
  • dubleul
  • dubleu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • duble
  • dubleului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dubleu, dubleurisubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a doborî două animale de vânat cu două lovituri apropiate ale puștii. DN
  • 2. Dublură. DN
    sinonime: dublură
etimologie:

dublesubstantiv neutru

  • 1. (Obiect de) metal placat cu un strat subțire de aur sau de platină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lănțișor de dublé. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.