2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție. 2. Fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate. – Din fr. doublet.

DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție. 2. Fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate. – Din fr. doublet.

dublet sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr doublet] 1 Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.) păstrat într-o colecție. 2 Fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. 3 (Fiz) Dipol. 4 (Fiz) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate.

DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect, păstrat într-o colecție, de obicei catalogat și înregistrat aparte de exemplarul prim. Schimb de dublete între biblioteci. ♦ (Lingv.) Fiecare din cele două (sau mai multe) cuvinte de aceeași origine, dar cu formă și adesea cu sens diferit, intrate în limbă pe căi sau în momente diferite. «Subțire» și «subtil», «maestru» și «magistru» sînt dublete. 2. (În expr.) Dublet electric = pereche de corpuscule cu sarcini electrice egale și de nume contrare.

DUBLET s.n. 1. Exemplarul al doilea al unei cărți, al unei medalii dintr-o colecție, al unei mărci poștale etc. ♦ Al doilea exemplar al unui obiect. 2. Cuvînt de aceeași origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrate în limbă pe căi sau în momente diferite. 3. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate. ◊ Dublet electric = dipol electric. [< fr. doublet].

DUBLET s. n. 1. exemplarul al doilea al unei cărți, al unei medalii dintr-o colecție, mărci poștale etc. 2. cuvânt de aceeași origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrat în limbă pe căi sau în momente diferite. 3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate. ♦ ~ electric = dipol electric. (< fr. doublet)

DUBLET ~te n. 1) Copia (mai puțin valoroasă) a unui obiect păstrat într-o colecție sau muzeu. 2) lingv. Cuvinte cu funcție sau sens comun, dar cu aspecte fonetice diferite. ~e lexicale. /<fr. doublet

dublet n. se zice de vorbele de aceeaș origine dar cu înțelesul diferit: ex. miez și mediu.

* dublét n., pl. e (fr. doublet, d. double, duplu). Cuvînt care are aceĭașĭ origine ca altu, dar diferă în înțeles și formă saŭ numaĭ în formă, precum: cumplit și complet, mez și mediu, supțire și subtil, ager și agil, săturat și saturat.

dovlete sm [At: GRECESCU, FL. 390 / V: (reg) ~blete, ~bleț, ~du~, dubleț, duplete sm / Pl: ~leți / E: dovleac] (Olt) 1 Dovleac (2) (Cucurbita maxima). 2 Dovleac (3) (Cucurbita pepo). 3 Planta Cucurbita melopepo. 4 (Reg; îe) A avea cap nu ~ A se pricepe bine la ceva. 5 (Îae) A fi deștept (1). 6 (Irn; îae) A se crede deștept (1). 7 (Reg) Om prost.

dovléte m. Olt. Dovleac (NPl. Ceaur, 39 și 143).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dublet (al doilea exemplar) (desp. du-blet) s. n., pl. dublete

dublet (al doilea exemplar) (du-blet) s. n., pl. dublete

dublet (al doilea exemplar) s. n. (sil. -blet), pl. dublete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUBLET s. (FIZ.) dipol. (~ electric.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DUBLET s. n. (< fr. doublet): fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. Astfel, verbele a săruta, moștenit din latină, și a saluta, neologism, sunt d. aceluiași etimon latin, salutare. I se mai spune și d. etimologic.

Intrare: dublet
  • silabație: du-blet info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublet
  • dubletul
  • dubletu‑
plural
  • dublete
  • dubletele
genitiv-dativ singular
  • dublet
  • dubletului
plural
  • dublete
  • dubletelor
vocativ singular
plural
Intrare: dovlete
dovlete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dublete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dubleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dobleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
doblete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duflete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dublet, dubletesubstantiv neutru

  • 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Schimb de dublete între biblioteci. DLRLC
  • 2. Fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote «Subțire» și «subtil», «maestru» și «magistru» sunt dublete. DLRLC
  • 3. fizică Dipol. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: dipol
    • chat_bubble Dublet electric = pereche de corpusculi cu sarcini electrice egale și de nume contrare. DLRLC
  • 4. fizică Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.