dovlete sm [At: GRECESCU, FL. 390 / V: (reg) ~blete, ~bleț, ~du~, dubleț, duplete sm / Pl: ~leți / E: dovleac] (Olt) 1 Dovleac (2) (Cucurbita maxima). 2 Dovleac (3) (Cucurbita pepo). 3 Planta Cucurbita melopepo. 4 (Reg; îe) A avea cap nu ~ A se pricepe bine la ceva. 5 (Îae) A fi deștept (1). 6 (Irn; îae) A se crede deștept (1). 7 (Reg) Om prost.

dovléte m. Olt. Dovleac (NPl. Ceaur, 39 și 143).

doblete sm vz dovlete

dobleț sm vz dovlete

dublete sm vz dovlete

dubleț sm vz dovlete

duflete sm vz dublete