8 definiții pentru dublaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBLÁJ, dublaje, s. n. Faptul de a dubla; spec. înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu traducerea orală. – Din fr. doublage.

dublaj sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr doublage] 1-12 (Rar) Dublare (1-12). 13 (Spc) Înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv. 14 (Spc) Înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral.

DUBLÁJ, dublaje, s. n. Faptul de a dubla; (în special) înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral. – Din fr. doublage.

DUBLÁJ, dublaje, s. n. Înlocuirea înregistrării sonore a unui film cinematografic cu altă înregistrare, menținînd sincronismul sunetului cu imaginea.

DUBLÁJ s.n. 1. Sincronizare a traducerii vorbite a unui film cu mișcările și scenele lui. ♦ Dublare. 2. (Mar.) Căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. [< fr. doublage].

DUBLÁJ s. n. 1. (cinem.) sincronizare a traducerii textului vorbit al unui film cu mișcările și scenele lui. 2. (mar.) căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. ◊ întăritură a unei vele. (< fr. doublage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dubláj (du-blaj) s. n., pl. dubláje

dubláj s. n. (sil. -blaj), pl. dubláje

Intrare: dublaj
  • silabație: du-blaj info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublaj
  • dublajul
  • dublaju‑
plural
  • dublaje
  • dublajele
genitiv-dativ singular
  • dublaj
  • dublajului
plural
  • dublaje
  • dublajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dublaj

  • 1. Faptul de a dubla.
    surse: DEX '09 sinonime: dublare
    • 1.1. prin specializare Înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu traducerea orală.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. marină Căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj.
      surse: DN sinonime: căptușeală
      • 1.2.1. Întăritură a unei vele.
        surse: MDN '00

etimologie: