10 definiții pentru dublare duplare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBLÁRE, dublări, s. f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. – V. dubla.

DUBLÁRE, dublări, s. f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. – V. dubla.

dublare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~pla~ / Pl: ~blări / E: dubla] 1 Creștere de două ori a unei cantități date Si: îndoire, (înv) duplicare (1), (rar) duplicație (2). 2 Susținere în vederea realizării unui scop. 3 vt (În teatru, la operă) Înlocuire a titularului unui rol. 4 (În teatru, la operă) Interpretare a unui rol alternativ cu titularul lui. 5 (În film) Înlocuire a titularului unui rol în scene primejdioase. 6 Realizare a dublajului unui actor. 7 Executare a unei lucrări similare cu alta. 8 (Teh) Reunire a două materiale, punându-le unul peste altul. 9 Căptușire a unei haine. 10 Acoperire a unei nave cu foi de tablă de cupru pentru a împiedica depunerile vegetale sau animale. 11 (Mrn) Ocolire a unui cap2 de către o navă. 12 (Spt) Plasare înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. corectată

DUBLÁRE, dublări, s. f. Acțiunea de a dubla și rezultatul ei. Dublarea unei linii ferate. ◊ (În teatru) Dublarea rolurilor constituie o tradiție valoroasă a marii arte scenice realiste, o metodă de emulație creatoare între actori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597.

DUBLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. [< dubla].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dubláre (du-bla-) s. f., g.-d. art. dublắrii; pl. dublắri

dubláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. dublării; pl. dublări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUBLÁRE s. 1. v. îndoire. 2. căptușire. (~ a unei haine.)

DUBLARE s. 1. îndoire. (~ mizei la un joc.) 2. căptușire. (~ a unei haine.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dublare 1. Repartizarea aceluiași text muzical la două (sau mai multe) voci (2) sau instr., la unison* sau la octavă*. 2. Interpretarea double*-ului unei melodii. 3. (în armonie) Multiplicarea unui sunet din acord*, la unison, la octavă, mai rar la cvintă*. 4. Înlocuirea unui interpret (mai ales de operă*).

Intrare: dublare
  • silabație: du-bla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublare
  • dublarea
plural
  • dublări
  • dublările
genitiv-dativ singular
  • dublări
  • dublării
plural
  • dublări
  • dublărilor
vocativ singular
plural
duplare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

dublare duplare

  • 1. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: căptușire îndoire attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dublarea unei linii ferate.
      surse: DLRLC
    • teatru Dublarea rolurilor constituie o tradiție valoroasă a marii arte scenice realiste, o metodă de emulație creatoare între actori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dubla
    surse: DEX '09 DEX '98 DN