2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dubita vt [At: F (1871), 126, ap. DLR ms / Pzi: ~téz / E: nct] (Iuz)[1] A pune la îndoială.

  1. În original, neclar: (Ivz). — cata

DUBITÁ vb. I. intr. a se îndoi; a sta la îndoială, a șovăi. II. tr. (rar) a pune la îndoială. (< lat. dubitare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dubitá vb., ind. prez. 1 sg. dubitéz, 3 sg. și pl. dubiteáză

Intrare: dubitat
dubitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubitat
  • dubitatul
  • dubitatu‑
  • dubita
  • dubitata
plural
  • dubitați
  • dubitații
  • dubitate
  • dubitatele
genitiv-dativ singular
  • dubitat
  • dubitatului
  • dubitate
  • dubitatei
plural
  • dubitați
  • dubitaților
  • dubitate
  • dubitatelor
vocativ singular
plural
dubitare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubitare
  • dubitarea
plural
  • dubitări
  • dubitările
genitiv-dativ singular
  • dubitări
  • dubitării
plural
  • dubitări
  • dubitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dubita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dubita
  • dubitare
  • dubitat
  • dubitatu‑
  • dubitând
  • dubitându‑
singular plural
  • dubitea
  • dubitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dubitez
(să)
  • dubitez
  • dubitam
  • dubitai
  • dubitasem
a II-a (tu)
  • dubitezi
(să)
  • dubitezi
  • dubitai
  • dubitași
  • dubitaseși
a III-a (el, ea)
  • dubitea
(să)
  • dubiteze
  • dubita
  • dubită
  • dubitase
plural I (noi)
  • dubităm
(să)
  • dubităm
  • dubitam
  • dubitarăm
  • dubitaserăm
  • dubitasem
a II-a (voi)
  • dubitați
(să)
  • dubitați
  • dubitați
  • dubitarăți
  • dubitaserăți
  • dubitaseți
a III-a (ei, ele)
  • dubitea
(să)
  • dubiteze
  • dubitau
  • dubita
  • dubitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)