13 definiții pentru dubălar

dubălár sm [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 20/5 / Pl: ~i / E: dub(e)ală + -ar] 1 (Mol) Tăbăcar. 2 (Ent; reg) Nasicorn (Oryctes nasicornis).

DUBĂLÁR, dubălari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Dubală + suf. -ar.

DUBĂLÁR, dubălari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Dub(e)ală + suf. -ar.

DUBĂLÁR, dubălari, s. m. (Mold.) Tăbăcar. În Broscărie s-au pripășit cîțiva romîni, funcționari mici, odagii și puțini nemți: un cîrnățar, cîțiva dubălari. SADOVEANU, O. II 419. Pieile... le dădea la dubit lui Ioniță Cîrlig, cel mai vestit dubălar de pe vremea aceea. HOGAȘ, DR. II 152.

dubălár (reg.) s. m., pl. dubălári

dubălár s. m., pl. dubălári

DUBĂLÁR s. v. argăsitor, caraban, nasicorn, tăbăcar.

DUBĂLÁR ~i m. reg. Muncitor specializat în operații de dubire; tăbăcar; argăsitor. /dubeală + suf. ~ar

dubălár m. Mold. Tăbăcar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dubălár s. v. ARGĂSITOR. CARABAN. NASICORN. TĂBĂCAR.

dubălár, dubălari, s.m. – (reg.) Tăbăcar (în Glod). – Din dubală + suf. -ar (DEX, MDA).

dubălăreásă s. v. TĂBĂCĂREASĂ.

Intrare: dubălar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dubălar dubălarul
plural dubălari dubălarii
genitiv-dativ singular dubălar dubălarului
plural dubălari dubălarilor
vocativ singular
plural