12 definiții pentru dualitate

dualitate sf [At: DEX / P: du-a~ / Pl: ~tăți / E: fr dualité, lat dualitas] 1 Caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă natură dublă Si: (înv) duplicitate (1). 2 Coexistența a două principii sau a două elemente diferite, opuse. 3 Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. corectată

DUALITÁTE, dualități, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [Pr.: du-a-] – Din fr. dualité, lat. dualitas.

DUALITÁTE, dualități, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [Pr.: du-a-] – Din fr. dualité, lat. dualitas.

DUALITÁTE, dualități, s. f. Calitatea a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă, prin coexistența a două principii sau a două elemente diferite, opuse.

dualitáte (du-a-) s. f., g.-d. art. dualitắții; pl. dualitắți

dualitáte s. f. (sil. du-a-), g.-d. art. dualității; pl. dualități

DUALITÁTE s. dualism. (~ unui principiu.)

DUALITÁTE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezintă o natură dublă. 2. (Log.) Raport de opoziție între două funcții logice, astfel încât a doua poate fi obținută prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situație politică instabilă și temporară, care se manifestă prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, exprimând interese de clasă opuse sau interesele a două grupuri politice rivale din cadrul aceleiași clase. 4. (Mat.) Transformare prin care, într-un plan, unui punct îi corespunde o dreaptă și invers. [Cf. fr. dualité, lat. dualitas].

DUALITÁTE s. f. 1. coexistența a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2). 2. (log.) raport de opoziție între două funcții logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei. 3. ă puterii = regim politic caracterizat prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse. (< fr. dualité, lat. dualitas)

DUALITÁTE f. Caracter dublu. [Art. dualitatea; G.-D. dualității; Sil. du-a-] /<fr. dualite, lat. dualitas

* dualitáte f. Dualizm. Caracteru lucruluĭ duplu: dualitatea omuluĭ (sufletu și corpu).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUALITATE s. dualism. (~ unui principiu.)

Intrare: dualitate
dualitate substantiv feminin
  • silabație: du-a-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dualitate dualitatea
plural dualități dualitățile
genitiv-dativ singular dualități dualității
plural dualități dualităților
vocativ singular
plural