7 definiții pentru drumuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRUMULÉȚ, drumulețe, s. n. Diminutiv al lui drum; drumușor. – Drum + suf. -uleț.

DRUMULÉȚ, drumulețe, s. n. Diminutiv al lui drum; drumușor. – Drum + suf. -uleț.

drumuléț sn [At: (a. 1785) IORGA, S.D. V, 506 / Pl: ~e / E: drum + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Drum (1) (îngust) Si: drumușor (1-2), (reg) drumurel (1-2), drumiț (1-2), drumuț (1-2).

DRUMULÉȚ, drumulețe, s. n. Diminutiv al lui drum; drum îngust, cărare, potecă. Jandarmii bat toate drumulețele dintre lanuri, așteptînd să-l încolțească. POPA, V. 75. Sînt doi munți prin care curge un rîu micșor, munții cu păduri și cu drumulețe de picior. GOLESCU, Î. 82. Ciobănașul... Drumulețu-și apuca, Iar Miul că rămînea. TEODORESCU, P. P. 506.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drumuléț s. n., pl. drumuléțe

drumuléț s. n., pl. drumuléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: drumuleț
drumuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drumuleț
  • drumulețul
  • drumulețu‑
plural
  • drumulețe
  • drumulețele
genitiv-dativ singular
  • drumuleț
  • drumulețului
plural
  • drumulețe
  • drumulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drumuleț

  • 1. Diminutiv al lui drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cărare drumușor potecă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Jandarmii bat toate drumulețele dintre lanuri, așteptînd să-l încolțească. POPA, V. 75.
      surse: DLRLC
    • Sînt doi munți prin care curge un rîu micșor, munții cu păduri și cu drumulețe de picior. GOLESCU, Î. 82.
      surse: DLRLC
    • Ciobănașul... Drumulețu-și apuca, Iar Miul că rămînea. TEODORESCU, P. P. 506.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Drum + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09