DRUMULEȚ, drumulețe, s. n. Diminutiv al lui drum; drum îngust, cărare, potecă. Jandarmii bat toate drumulețele dintre lanuri, așteptînd să-l încolțească. POPA, V. 75. Sînt doi munți prin care curge un rîu micșor, munții cu păduri și cu drumulețe de picior. GOLESCU, Î. 82. Ciobănașul... Drumulețu-și apuca, Iar Miul că rămînea. TEODORESCU, P. P. 506.