2 intrări

11 definiții

drumuít sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: drumui] (Rar) 1-2 Drumuire (1-2).

drumuí [At: DEX / Pzi: ~ésc / E: drum + -ui] 1 vt (Top) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2 vi (Rar) A merge pe drum (1). modificată

DRUMUÍ, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.

DRUMUÍ, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.

DRUMUÍ, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Neobișnuit) A merge pe drum, a umbla. Drumuiau în trap mărunt pe șoseaua curată. POPA, V. 249.

drumuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiésc, imperf. 3 sg. drumuiá; conj. prez. 3 să drumuiáscă

drumuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiésc, imperf. 3 sg. drumuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drumuiáscă

DRUMUÍ vb. v. călători, colinda, cutreiera, peregrina, umbla, voiaja.

A DRUMUÍ ~iésc 1. tranz. (suprafețe de teren) A compara cu triangulația geodezică respectivă. 2. intranz. reg. A merge pe drum; a fi în drum. /drum + suf. ~ui


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

drumuí vb. v. CĂLĂTORI. UMBLA. VOIAJA.

DRUMUÍRE (‹ drum) s. f. (TOPOGR.) Metodă de ridicare a datelor unei suprafețe de teren prin măsurarea unghiurilor succesive.

Intrare: drumui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drumui drumuire drumuit drumuind singular plural
drumuiește drumuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drumuiesc (să) drumuiesc drumuiam drumuii drumuisem
a II-a (tu) drumuiești (să) drumuiești drumuiai drumuiși drumuiseși
a III-a (el, ea) drumuiește (să) drumuiască drumuia drumui drumuise
plural I (noi) drumuim (să) drumuim drumuiam drumuirăm drumuiserăm, drumuisem*
a II-a (voi) drumuiți (să) drumuiți drumuiați drumuirăți drumuiserăți, drumuiseți*
a III-a (ei, ele) drumuiesc (să) drumuiască drumuiau drumui drumuiseră
Intrare: drumuit
drumuit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drumuit drumuitul drumui drumuita
plural drumuiți drumuiții drumuite drumuitele
genitiv-dativ singular drumuit drumuitului drumuite drumuitei
plural drumuiți drumuiților drumuite drumuitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)