14 definiții pentru drumeț

druméț, ~eáță [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~i, ~éțe / E: drum + -eț] 1-2 smf, a (Persoană) care călătorește (mai ales pe jos) Si: călător, (îvp) drumaș (1-2). 3 sm (Nob; îs) ~ de munte Alpinist. 4 sma (Ent; reg) Libelulă (Libellula virgo sau coloptenyx virgo). 5 a (Pop; spc) Care își exercită meseria deplasându-se dintr-un loc în altul Si: ambulant. 6 a Care umblă (mult) fără țintă Si: hoinar, vagabond. 7 a (Fig; rar) Care este de scurtă durată Si: efemer trecător, vremelnic. modificată

DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț.

DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț.

DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește mai ales pe jos; călător. Drumețul purta o haină verde și zdrențuită... o pălărie roșită de ploaie, bocanci sparți. C. PETRESCU, S. 170. El era drumeț sărman, Muncitor cu sapa. TOPÎRCEANU, B. 9. Încet-încet, pe-nserate, s-au împuținat drumeții. CARAGIALE, P. 52. I se deschide poarta și drumeața intră înlăuntru. CREANGĂ, P. 90. ◊ (Adjectival, poetic) Hei, voi ape drumețe... Ați zărit cum crescură, în avînt nezărit, Rînduirile nouă pe-ale voastre vechi maluri ! DEȘLIU, G. 55. Dulcea mireasmă prin noapte drumeață, Nu-i miros de floare, nici vrajă, ci-i dorul. ANGHEL, P. 29.

druméț s. m., pl. druméți

druméț s. m., pl. druméți

DRUMÉȚ s. v. călător.

DRUMÉȚ ~i m. Persoană care călătorește pe drum (fără mijloace de transport). /drum + suf. ~eț

drumeț a. și m. care e pe drumuri, călător.

druméț, -eáță s., pl. f. ețe. Călător. Trecător.

drumeáță s. f., g.-d. art. druméței; pl. druméțe

drumeáță s. f., g.-d. art. druméței; pl. druméțe


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DRUMÉȚ s. călător, (reg.) drumáș, (Transilv.) drumár, drumătóriu, (înv.) stráinic. (Un ~ obosit de cale.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

drumeț, drumeți s. m. (glum.) picior de porc vândut în măcelării în anii regimului comunist.

Intrare: drumeț
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drumeț drumețul
plural drumeți drumeții
genitiv-dativ singular drumeț drumețului
plural drumeți drumeților
vocativ singular
plural