DROMOMANIE, dromomanii, s. f. (Med.) Simptom întâlnit la unii bolnavi psihici constând din îndelungi și repetate deplasări fără scop, din cauza unui impuls patologic de a merge; manie ambulatorie. – Din fr. dromomanie.

dromomanie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr dromomanie] (Med) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda Si: manie ambulatorie.

DROMOMANIE, dromomanii, s. f. (Med.) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. – Din fr. dromomanie.

DROMOMANIE s.f. Simptom întîlnit la unii bolnavi psihici, manifestat printr-un impuls irezistibil de a călători, de a vagabonda; poriomanie. [< fr. dromomanie, cf. gr. dromos – drum, mania – manie].

DROMOMANIE s. f. impuls irezistibil de a călători. (< fr. dromomanie)

dromomanie s. f., art. dromomania, g.-d. art. dromomaniei; pl. dromomanii, art. dromomaniile (desp. -ni-i-)

dromomanie s. f., art. dromomania, g.-d. art. dromomaniei; pl. dromomanii, art. dromomaniile

dromomanie s. f., art. dromomania, g.-d. dromomanii, art. dromomaniei

DROMO- „mers, deplasare, fugă, direcție”. ◊ gr. dromos „drum parcurs, alergare” > fr. dromo-, germ. id., engl. id. > rom. dromo-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de călătorie sau de drumuri; ~manie (v. -manie), s. f., tendință morbidă de a călători fără scop; sin. poriomanie; ~trop (v. -trop), adj., care favorizează propagarea influxului nervos sau a contracției musculare; sin. dromotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., dromotrop*.