DROGHIST, -Ă, droghiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Persoană calificată care servește într-o drogherie; proprietar al unei drogherii. – Din fr. droguiste.

droghist, ~ă smf [At: DA ms / V: (rar) ~gist / Pl: ~iști, ~e / E: fr droguiste] (Frî) 1-2 Persoană care prepară sau vinde droguri¹ (1). 3-5 Vânzător într-o drogherie (1-3). 6-8 Proprietar al unei drogherii (1-3).

DROGHIST, -Ă, droghiști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care servește într-o drogherie; proprietar al unei drogherii. – Din fr. droguiste.

DROGHIST, -Ă, droghiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu prepararea sau cu vînzarea drogurilor; persoană care vinde în drogherie.

DROGHIST, -Ă s.m. și f. Comerciant care ține o drogherie; tehnician care lucrează într-o drogherie. ♦ Fabricant de droguri. [< fr. droguiste].

DROGHIST, -Ă s. m. f. comerciant care ține o drogherie; cel care lucrează într-o drogherie. ◊ fabricant de droguri. (< fr. droguiste)

DROGHIST ~ști m. 1) Persoană specializată în prepararea drogurilor. 2) Vânzător de droguri. 3) Proprietar al unei drogherii. /<fr. droguiste

droghist m. negustor de droguri.

* droghíst, -ă s. (fr. droguiste). Care vinde drogurĭ.

drogist, ~ă smf vz droghist

droghist (înv.) s. m., pl. droghiști

droghist (înv.) s. m., pl. droghiști

droghist s. m., pl. droghiști

droghist

droghist, -ghiști.