12 definiții pentru droagă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DROÁGĂ, droage, s. f. (Reg.) Căruță mare, greoaie și hodorogită. ♦ Roabă. – Din rus. droga.

droágă sf [At: CREANGĂ, A. 76 / Pl: ~oage / E: ns cf rs drova, „lemne”] (Reg) 1 Dric (8). 2 (Fam; prt) Căruță mare, greoaie și hodorogită. 3 Cotigă de hingheri. 4 Cotigă de gunoi. 5 Roabă mare.

DROÁGĂ, droage, s. f. (Reg. și fam.) Căruță mare, greoaie și hodorogită. ♦ Roabă. – Din rus. droga.

DROÁGĂ, droage, s. f. (Regional) Căruță mare, greoaie și hodorogită. Stă înțepenită, neștiind încotro s-apuce, o droagă mare cu sifoane. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 375, 1/2. Mai în toată sîmbăta ne încărca în o droagă de-a mănăstirei Neamțului și ne ducea la stărăție. CREANGĂ, A. 76.

droagă f. Mold. 1. car funebru, dric: droaga de morți a spitalului; 2. (ironic) car mare și greoiu: ne încărca în o droagă de a mânăstirii CR. [Rus. DROGA, pl. car funebru].

droágă (oa dift.) f., pl. e (rus. drogá, targă, d. vsl. drongŭ, grindă, ca fr. brancard, targă, d. branche, ramură. V. droșcă, drug). Est. Căruță de transport, maĭ ales acoperită. Dric, patașcă. Cotigă de dus cîniĭ prinșĭ. Roabă maĭ mare compusă dintr’o cutie pe doŭă roate împinsă de om. Iron. Trăsură hodorogită, daradaĭcă.

cotígă sf [At: PSALT. 310/31 / V: căt~, ~tiúgă / Pl: ~igi, (înv) ~íge / E: ucr котига] 1 Căruță scurtă pentru transporturi ușoare. 2 Cantitate care se poate transporta cu cotiga (1, 3, 6). 3 Car mic. 4 Car sărăcăcios, cu coșul stricat. 5 Căruță cu două roți Si: teleagă. 6 Car mai lung cu care se aduc lemne de la pădure. 7 (Înv) Car mare, cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 8 (Prc) Fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului Si: (reg) căroaie, rotilă, teleagă, teleguță. 9 (Reg; fig) Preot bătrân și bărbos.

cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne, ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

droágă (reg.) s. f., g.-d. art. droágei; pl. droáge

droágă s. f., g.-d. art. droágei; pl. droáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DROÁGĂ s. v. car funebru, car funerar, car mortuar, dric.

droa s. v. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. DRIC.

Intrare: droagă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • droa
  • droaga
plural
  • droage
  • droagele
genitiv-dativ singular
  • droage
  • droagei
plural
  • droage
  • droagelor
vocativ singular
plural

droagă

  • 1. regional Căruță mare, greoaie și hodorogită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căruță attach_file 2 exemple
    exemple
    • Stă înțepenită, neștiind încotro s-apuce, o droagă mare cu sifoane. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 375, 1/2.
      surse: DLRLC
    • Mai în toată sîmbăta ne încărca în o droagă de-a mănăstirei Neamțului și ne ducea la stărăție. CREANGĂ, A. 76.
      surse: DLRLC

etimologie: