2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

drișcuít2, ~ă a [At: MANOLESCU, I. 33 / Pl: ~íți, ~e / E: drișcui] (Reg) (D. pereți) 1 Acoperit cu tencuială nivelată. 2 Muruit cu lut.

drișcuít1 sn [At: KLOPȘTOCK, F. 62 / Pl: ~uri / E: drișcui] (Reg) 1-2 Drișcuire (1-2).

DRIȘCUÍT s. n. Drișcuire. – V. drișcui.

DRIȘCUÍT s. n. Drișcuire. – V. drișcui.

DRIȘCUÍT2, -Ă, drișcuiți, -te, adj. Netezit cu drișca.

DRIȘCUÍT s. v. drișcuire.

drișcuí vt [At: KLOPȘTOCK, F. 51 / Pzi: ~ésc / E: drișcă + -ui] (Reg) 1 A nivela tencuiala. 2 A murui cu lut. 3 (Pex) A netezi glazura unui preparat alimentar.

DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.

DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.

DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi (tencuiala sau betonul) cu drișca.

drișcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiésc, imperf. 3 sg. drișcuiá; conj. prez. 3 să drișcuiáscă

drișcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiésc, imperf. 3 sg. drișcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drișcuiáscă

DRIȘCUÍ vb. (CONSTR.) a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)

A DRIȘCUÍ ~iésc tranz. (tencuială, asfalt sau beton) A netezi cu drișca. /drișcă + suf. ~ui

drișcuĭésc v. tr. (d. drișcă orĭ sîrb. drškati, a.î.). Vest. Mălăluĭesc, netezesc cu drișca.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DRIȘCUÍT s. drișcuire, fățuire, fățuit. (~ tencuielii unui zid.)

Intrare: drișcui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drișcui drișcuire drișcuit drișcuind singular plural
drișcuiește drișcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drișcuiesc (să) drișcuiesc drișcuiam drișcuii drișcuisem
a II-a (tu) drișcuiești (să) drișcuiești drișcuiai drișcuiși drișcuiseși
a III-a (el, ea) drișcuiește (să) drișcuiască drișcuia drișcui drișcuise
plural I (noi) drișcuim (să) drișcuim drișcuiam drișcuirăm drișcuiserăm, drișcuisem*
a II-a (voi) drișcuiți (să) drișcuiți drișcuiați drișcuirăți drișcuiserăți, drișcuiseți*
a III-a (ei, ele) drișcuiesc (să) drișcuiască drișcuiau drișcui drișcuiseră
Intrare: drișcuit
drișcuit substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drișcuit drișcuitul drișcui drișcuita
plural drișcuiți drișcuiții drișcuite drișcuitele
genitiv-dativ singular drișcuit drișcuitului drișcuite drișcuitei
plural drișcuiți drișcuiților drișcuite drișcuitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)