3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRIȘCUÍT s. n. Drișcuire. – V. drișcui.

DRIȘCUÍT s. n. Drișcuire. – V. drișcui.

drișcuit2, ~ă a [At: MANOLESCU, I. 33 / Pl: ~iți, ~e / E: drișcui] (Reg) (D. pereți) 1 Acoperit cu tencuială nivelată. 2 Muruit cu lut.

drișcuit1 sn [At: KLOPȘTOCK, F. 62 / Pl: ~uri / E: drișcui] (Reg) 1-2 Drișcuire (1-2).

DRIȘCUÍT2, -Ă, drișcuiți, -te, adj. Netezit cu drișca.

DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.

DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.

drișcui vt [At: KLOPȘTOCK, F. 51 / Pzi: ~ésc / E: drișcă + -ui] (Reg) 1 A nivela tencuiala. 2 A murui cu lut. 3 (Pex) A netezi glazura unui preparat alimentar.

DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi (tencuiala sau betonul) cu drișca.

A DRIȘCUÍ ~iésc tranz. (tencuială, asfalt sau beton) A netezi cu drișca. /drișcă + suf. ~ui

drișcuĭésc v. tr. (d. drișcă orĭ sîrb. drškati, a.î.). Vest. Mălăluĭesc, netezesc cu drișca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drișcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiésc, imperf. 3 sg. drișcuiá; conj. prez. 3 să drișcuiáscă

drișcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiésc, imperf. 3 sg. drișcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drișcuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRIȘCUIT s. drișcuire, fățuire, fățuit. (~ tencuielii unui zid.)

DRIȘCUÍ vb. (CONSTR.) a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)

DRIȘCUI vb. a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)

arată toate definițiile

Intrare: drișcuit (adj.)
drișcuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drișcuit
  • drișcuitul
  • drișcuitu‑
  • drișcui
  • drișcuita
plural
  • drișcuiți
  • drișcuiții
  • drișcuite
  • drișcuitele
genitiv-dativ singular
  • drișcuit
  • drișcuitului
  • drișcuite
  • drișcuitei
plural
  • drișcuiți
  • drișcuiților
  • drișcuite
  • drișcuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: drișcuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drișcuit
  • drișcuitul
  • drișcuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • drișcuit
  • drișcuitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: drișcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drișcui
  • drișcuire
  • drișcuit
  • drișcuitu‑
  • drișcuind
  • drișcuindu‑
singular plural
  • drișcuiește
  • drișcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drișcuiesc
(să)
  • drișcuiesc
  • drișcuiam
  • drișcuii
  • drișcuisem
a II-a (tu)
  • drișcuiești
(să)
  • drișcuiești
  • drișcuiai
  • drișcuiși
  • drișcuiseși
a III-a (el, ea)
  • drișcuiește
(să)
  • drișcuiască
  • drișcuia
  • drișcui
  • drișcuise
plural I (noi)
  • drișcuim
(să)
  • drișcuim
  • drișcuiam
  • drișcuirăm
  • drișcuiserăm
  • drișcuisem
a II-a (voi)
  • drișcuiți
(să)
  • drișcuiți
  • drișcuiați
  • drișcuirăți
  • drișcuiserăți
  • drișcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • drișcuiesc
(să)
  • drișcuiască
  • drișcuiau
  • drișcui
  • drișcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drișcuit (adj.)

  • 1. Netezit cu drișca.
    surse: DLRLC

etimologie:

drișcuit (s.n.)

etimologie:

  • vezi drișcui
    surse: DEX '98 DEX '09

drișcui

etimologie:

  • Drișcă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09