opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

DRIȘCUIRE, drișcuiri, s. f. Acțiunea de a drișcui și rezultatul ei; drișcuit. – V. drișcui.

DRIȘCUIRE, drișcuiri, s. f. Acțiunea de a drișcui și rezultatul ei; drișcuit. – V. drișcui.

drișcuire sf [At: CHEST. II, 86/32 / Pl: ~ri / E: drișcui] (Reg) 1 Nivelare a tencuielii Si: drișcuială (1), drișcuit1 (1). 2 Muruire cu lut Si: drișcuială (2), drișcuit1 (2) 3 (Reg; ccr) Pământ călcat, pentru construit pereții caselor Si: (reg) drișcă (3).

DRIȘCUIRE, drișcuiri, s. f. Acțiunea de a drișcui și rezultatul ei.

DRIȘCUI, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.

DRIȘCUI, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.

drișcui vt [At: KLOPȘTOCK, F. 51 / Pzi: ~esc / E: drișcă + -ui] (Reg) 1 A nivela tencuiala. 2 A murui cu lut. 3 (Pex) A netezi glazura unui preparat alimentar.

DRIȘCUI, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi (tencuiala sau betonul) cu drișca.

A DRIȘCUI ~iesc tranz. (tencuială, asfalt sau beton) A netezi cu drișca. /drișcă + suf. ~ui

drișcuĭésc v. tr. (d. drișcă orĭ sîrb. drškati, a.î.). Vest. Mălăluĭesc, netezesc cu drișca.

Ortografice DOOM

drișcuire s. f., g.-d. art. drișcuirii; pl. drișcuiri

drișcuire s. f., g.-d. art. drișcuirii; pl. drișcuiri

drișcuire s. f., g.-d. art. drișcuirii; pl. drișcuiri

drișcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiesc, 3 sg. drișcuiește, imperf. 1 drișcuiam; conj. prez. 1 sg. să drișcuiesc, 3 să drișcuiască

drișcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiesc, imperf. 3 sg. drișcuia; conj. prez. 3 să drișcuiască

drișcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiesc, imperf. 3 sg. drișcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. drișcuiască

Sinonime

DRIȘCUIRE s. (CONSTR.) drișcuit, fățuire, fățuit. (~ tencuielii unui zid.)

DRIȘCUIRE s. drișcuit, fățuire, fățuit. (~ tencuielii unui zid.)

DRIȘCUI vb. (CONSTR.) a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)

DRIȘCUI vb. v. tencui.

drișcui vb. v. TENCUI.

DRIȘCUI vb. a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)

Regionalisme / arhaisme

drișcui, -esc, vb. tranz. – A nivela tencuiala. – Din drișcă + -ui.

Intrare: drișcuire
drișcuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drișcuire
  • drișcuirea
plural
  • drișcuiri
  • drișcuirile
genitiv-dativ singular
  • drișcuiri
  • drișcuirii
plural
  • drișcuiri
  • drișcuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: drișcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drișcui
  • drișcuire
  • drișcuit
  • drișcuitu‑
  • drișcuind
  • drișcuindu‑
 singular plural
  • drișcuiește
  • drișcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drișcuiesc
 (să)
  • drișcuiesc
  • drișcuiam
  • drișcuii
  • drișcuisem
a II-a (tu)
  • drișcuiești
 (să)
  • drișcuiești
  • drișcuiai
  • drișcuiși
  • drișcuiseși
a III-a (el, ea)
  • drișcuiește
 (să)
  • drișcuiască
  • drișcuia
  • drișcui
  • drișcuise
plural I (noi)
  • drișcuim
 (să)
  • drișcuim
  • drișcuiam
  • drișcuirăm
  • drișcuiserăm
  • drișcuisem
a II-a (voi)
  • drișcuiți
 (să)
  • drișcuiți
  • drișcuiați
  • drișcuirăți
  • drișcuiserăți
  • drișcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • drișcuiesc
 (să)
  • drișcuiască
  • drișcuiau
  • drișcuiră
  • drișcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drișcuire, drișcuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi drișcui DEX '98 DEX '09

drișcui, drișcuiescverb

  • 1. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fățui tencui
etimologie:
  • Drișcă + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.