2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dresát1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: dresa] 1-5 Dresare (1-5).

dresát2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 19 / Pl: ~áți, ~e / E: dresa] 1 (D. animale) Căruia i-au fost inculcate anumite deprinderi. 2 (D. animale) Care a învățat să răspundă la anumite comenzi. 3 (D. animale) Care a fost deprins să desfășoare o activitate utilitară. 4 (D. animale) Care a fost instruit în vederea spectacolelor de circ. 5 (Prt; d. oameni) Care a fost deprins să se supună unor cerințe ale superiorilor săi. 6 (Jur; d. acte oficiale) Redactat2.

DRESÁT, -Ă, dresați, -te, adj. (Despre animale) Deprins, învățat să facă, la poruncă, anumite mișcări sau să îndeplinească anumite acțiuni. ♦ Fig. (Peior.; despre oameni) Deprins să se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de alții. – V. dresa.

DRESÁT, -Ă, dresați, -te, adj. (Despre animale) Deprins, învățat să facă, la poruncă, anumite mișcări sau să îndeplinească anumite acțiuni. ♦ Fig. (Peior.; despre oameni) Deprins să se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de alții. – V. dresa.

DRESÁT, -Ă, dresați, -te, adj. (Despre animale) Deprins, învățat să facă anumite mișcări la poruncă. Sosise cea mai potrivită vreme a rațelor la smîrcuri și a potîrnichilor la ierburi, cu proba celor din urmă cîni și șoimi dresați. SADOVEANU, Z. C. 274. ♦ Fig. (Cu sens peiorativ, despre oameni, mai ales despre copii) Deprins să se comporte într-un anumit fel stabilit de mai înainte.

DRESÁT adj. învățat. (Animal ~.)

dresá vt [At: I. IONESCU, P. 154 / Pzi: ~séz / E: fr dresser] 1 A-i inculca unui animal anumite deprinderi. 2 A învăța un animal să răspundă la anumite comenzi. 3 A deprinde un animal să desfășoare o activitate utilitară. 4 A instrui un animal în vederea spectacolelor de circ. 5 (Prt; d. oameni) A deprinde pe cineva să se supună unor cerințe ale superiorilor săi. 6 (Jur) A redacta un act oficial.

DRESÁ, dresez, vb. I. Tranz. I. A învăța, a obișnui, a deprinde un animal să facă, la poruncă, anumite mișcări sau să îndeplinească anumite acțiuni. ♦ Fig. (Peior.) A învăța, a deprinde o persoană să se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de alții. II. (Despre organe de stat sau reprezentanți ai acestor organe) A redacta, a încheia un act (oficial). – Din fr. dresser.

DRESÁ, dresez, vb. I. Tranz. I. A învăța, a obișnui, a deprinde un animal să facă, la poruncă, anumite mișcări sau să îndeplinească anumite acțiuni. ♦ Fig. (Peior.) A învăța, a deprinde o persoană să se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de alții. II. (Despre organe de stat sau reprezentanți ai acestor organe) A redacta, a încheia un act (oficial). – Din fr. dresser.

DRESÁ1, dresez, vb. I. Tranz. A învăța, a instrui, a deprinde un animal domestic sau sălbatic să facă, la poruncă, anumite mișcări. [Copilul] era acum un soi de rebel, care ținea piept copiilor din vecini... fumînd capete de țigări și dresîndu-l pe Modest [cîinele] să execute o sumă de acrobații de circ. C. PETRESCU, Î I 65. Un cîine englezesc al unui ofițer, cîine dresat la circ să servească pe stăpîn ca fecior în casă, face sluj ținînd două ghete-n gură. CARAGIALE, O. II 153. ♦ Fig. (Cu sens peiorativ; complementul este omul) A deprinde pe cineva să se comporte într-un anumit fel stabilit de mai înainte.

DRESÁ2, dresez, vb. I. Tranz. A redacta, a încheia (un act, mai ales oficial). A dresa un proces-verbal.Pe urmă, numai după ce a dresat acest bilanț de profit și pierdere, a ridicat iarăși foaia. C. PETRESCU, O. P. II 192. ◊ Refl. pas. Trebuie să răspunză la procesul-verbal ce i se dresează pentru întrebuințarea semnalului. CARAGIALE, O. II 271.

dresá (a ~) vb., ind. prez. 3 dreseáză

dresá vb., ind. prez. 1 sg. dreséz, 3 sg. și pl. dreseáză

DRESÁ vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A ~ un act, un proces-verbal.)

DRESÁ vb. I. tr. I. A învăța un animal să execute anumite figuri și mișcări. ♦ (Fig., peior.) A obișnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. II. A face, a alcătui, a încheia (un proces-verbal etc.). [< fr. dresser].

DRESÁ2 vb. tr. a întocmi un proces-verbal, un act oficial. (< fr. dresser)

DRESÁ1 vb. tr. 1. a învăța, a deprinde un animal să execute la comandă anumite figuri și mișcări. 2. (fig.; peior.) a obișnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. (< fr. dresser)

dresá (dreséz, dresát), vb.1. A învăța, a deprinde, a obișnui un animal să facă anumite mișcări, acțiuni. – 2. A redacta, a încheia un act. Fr. dresser.Der. dresaj, s. n., din fr. dressage.

A DRESÁ2 ~éz tranz. (acte, procese verbale) A întocmi în scris. /<fr. dresser

A DRESÁ1 ~éz tranz. 1) (animale) A învăța să execute la poruncă, cu docilitate și regularitate, anumite figuri sau mișcări. 2) fig. (persoane) A deprinde să se compare într-un mod prestabilit. /<fr. dresser

Intrare: dresa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dresa dresare dresat dresând singular plural
dresea dresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dresez (să) dresez dresam dresai dresasem
a II-a (tu) dresezi (să) dresezi dresai dresași dresaseși
a III-a (el, ea) dresea (să) dreseze dresa dresă dresase
plural I (noi) dresăm (să) dresăm dresam dresarăm dresaserăm, dresasem*
a II-a (voi) dresați (să) dresați dresați dresarăți dresaserăți, dresaseți*
a III-a (ei, ele) dresea (să) dreseze dresau dresa dresaseră
Intrare: dresat
dresat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dresat dresatul dresa dresata
plural dresați dresații dresate dresatele
genitiv-dativ singular dresat dresatului dresate dresatei
plural dresați dresaților dresate dresatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)