17 definiții pentru dresa

dresá vt [At: I. IONESCU, P. 154 / Pzi: ~séz / E: fr dresser] 1 A-i inculca unui animal anumite deprinderi. 2 A învăța un animal să răspundă la anumite comenzi. 3 A deprinde un animal să desfășoare o activitate utilitară. 4 A instrui un animal în vederea spectacolelor de circ. 5 (Prt; d. oameni) A deprinde pe cineva să se supună unor cerințe ale superiorilor săi. 6 (Jur) A redacta un act oficial.

DRESÁ, dresez, vb. I. Tranz. I. A învăța, a obișnui, a deprinde un animal să facă, la poruncă, anumite mișcări sau să îndeplinească anumite acțiuni. ♦ Fig. (Peior.) A învăța, a deprinde o persoană să se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de alții. II. (Despre organe de stat sau reprezentanți ai acestor organe) A redacta, a încheia un act (oficial). – Din fr. dresser.

DRESÁ, dresez, vb. I. Tranz. I. A învăța, a obișnui, a deprinde un animal să facă, la poruncă, anumite mișcări sau să îndeplinească anumite acțiuni. ♦ Fig. (Peior.) A învăța, a deprinde o persoană să se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de alții. II. (Despre organe de stat sau reprezentanți ai acestor organe) A redacta, a încheia un act (oficial). – Din fr. dresser.

DRESÁ1, dresez, vb. I. Tranz. A învăța, a instrui, a deprinde un animal domestic sau sălbatic să facă, la poruncă, anumite mișcări. [Copilul] era acum un soi de rebel, care ținea piept copiilor din vecini... fumînd capete de țigări și dresîndu-l pe Modest [cîinele] să execute o sumă de acrobații de circ. C. PETRESCU, Î I 65. Un cîine englezesc al unui ofițer, cîine dresat la circ să servească pe stăpîn ca fecior în casă, face sluj ținînd două ghete-n gură. CARAGIALE, O. II 153. ♦ Fig. (Cu sens peiorativ; complementul este omul) A deprinde pe cineva să se comporte într-un anumit fel stabilit de mai înainte.

DRESÁ2, dresez, vb. I. Tranz. A redacta, a încheia (un act, mai ales oficial). A dresa un proces-verbal.Pe urmă, numai după ce a dresat acest bilanț de profit și pierdere, a ridicat iarăși foaia. C. PETRESCU, O. P. II 192. ◊ Refl. pas. Trebuie să răspunză la procesul-verbal ce i se dresează pentru întrebuințarea semnalului. CARAGIALE, O. II 271.

dresá (a ~) vb., ind. prez. 3 dreseáză

dresá vb., ind. prez. 1 sg. dreséz, 3 sg. și pl. dreseáză

DRESÁ vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A ~ un act, un proces-verbal.)

DRESÁ vb. I. tr. I. A învăța un animal să execute anumite figuri și mișcări. ♦ (Fig., peior.) A obișnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. II. A face, a alcătui, a încheia (un proces-verbal etc.). [< fr. dresser].

DRESÁ2 vb. tr. a întocmi un proces-verbal, un act oficial. (< fr. dresser)

DRESÁ1 vb. tr. 1. a învăța, a deprinde un animal să execute la comandă anumite figuri și mișcări. 2. (fig.; peior.) a obișnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. (< fr. dresser)

dresá (dreséz, dresát), vb.1. A învăța, a deprinde, a obișnui un animal să facă anumite mișcări, acțiuni. – 2. A redacta, a încheia un act. Fr. dresser.Der. dresaj, s. n., din fr. dressage.

A DRESÁ2 ~éz tranz. (acte, procese verbale) A întocmi în scris. /<fr. dresser

A DRESÁ1 ~éz tranz. 1) (animale) A învăța să execute la poruncă, cu docilitate și regularitate, anumite figuri sau mișcări. 2) fig. (persoane) A deprinde să se compare într-un mod prestabilit. /<fr. dresser

dresà v. 1. a instrui, a forma pe un animal: a dresa un câine, un cal; 2. a așterne pe hârtie: a dresa un plan, un proces-verbal (= fr. dresser).

* dreséz v. tr. (fr. dresser, d. lat. pop. *drectiare, d. *drectus, îld. directus, drept, de unde s’a făcut dreicier, drecer, arbitrar scris dresser. V. adresez, drept). Redactez: a dresa un act. Instruesc, învăț un animal: a dresa un cîne.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DRESÁ vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A ~ un act, un proces-verbal.)

Intrare: dresa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dresa dresare dresat dresând singular plural
dresea dresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dresez (să) dresez dresam dresai dresasem
a II-a (tu) dresezi (să) dresezi dresai dresași dresaseși
a III-a (el, ea) dresea (să) dreseze dresa dresă dresase
plural I (noi) dresăm (să) dresăm dresam dresarăm dresaserăm, dresasem*
a II-a (voi) dresați (să) dresați dresați dresarăți dresaserăți, dresaseți*
a III-a (ei, ele) dresea (să) dreseze dresau dresa dresaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)