opțiuni
  • info

15 definiții pentru dreptar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.

DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.

dreptár2 [At: GALAN, Z. R. 121 / Pl: ~i / E: drept + -ar] 1-2 smf, a (Înv; nob) (Persoană) care are anumite drepturi politice.

dreptár1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / V: (îrg) dir~, dereptáriu, (rar) tr~ / Pl: ~e și ~uri / E: drept + -ar] (Pop) 1 Unealtă de zidărie, dulgherie etc. cu care se controlează dacă zidul, piatra, lemnul etc. este (în unghi) drept Si: îndreptar Cf colțar, cot, echer, riglă, (reg) ghiunie, mahală, șalău. 2 Cârlig la plug. 3 Șurub mare de lemn la roata morii. 4 (Lpl) Scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 5 (Fig) Mod corect de a îndeplini o acțiune Si: îndreptar. 6 (Fig) Suită de norme de conduită Si: îndreptar. 7 (Fig) Ghid.

DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă sau echer utilizat în zidărie sau în dulgherie pentru verificarea suprafețelor plane. Manole cel oacheș și bărbos de la Hurez... ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor... iar în cealaltă păpușa de sfoară pentru măsurătoare. ODOBESCU, S. II 513. ♦ (Top.) Instrument utilizat pentru trasarea drumurilor. Prin aleea de aluni acum trece drumul mare... «Butucul» a căzut jertfă dreptarului drumurilor. HOGAȘ, II 47.

DREPTÁR ~e n. Riglă lungă sau colțar care se folosește în construcție și în tâmplărie pentru trasare sau pentru verificarea suprafețelor plane. /drept + suf. ~ar

dreptar n. 1. colțarul drept al dulgherului; 2. fig. normă. [Redus din îndreptar].

dreptár V. îndreptar.

îndreptar sn [At: DA / Pl: ~re / E: în- + dreptar] Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu.

îndreptár și dreptár n., pl. e (d. drept, îndrept). Echer saŭ riglă de meseriaș. Șurub regulator p. ca o mașină să meargă maĭ răpede saŭ maĭ încet. Fig. Normă, canon, regulă de vĭață. Cod, pravilă, carte care arată legile uneĭ științe: această carte e îndreptaru limbiĭ româneștĭ. – Vechĭ dereptar. V. colțar și cumpănă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dreptar s. n., pl. dreptare

dreptár s. n., pl. dreptáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DREPTÁR s. v. cocârlă, schimbătoare.

DREPTÁR s. (TEHN.) colțar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ul zidarului.)

DREPTAR s. (TEHN.) colțar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ zidarului.)

dreptar s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.

Intrare: dreptar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dreptar
  • dreptarul
  • dreptaru‑
plural
  • dreptare
  • dreptarele
genitiv-dativ singular
  • dreptar
  • dreptarului
plural
  • dreptare
  • dreptarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dreptar, dreptaresubstantiv neutru

  • 1. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Manole cel oacheș și bărbos de la Hurez... ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor... iar în cealaltă păpușa de sfoară pentru măsurătoare. ODOBESCU, S. II 513. DLRLC
    • format_quote Prin aleea de aluni acum trece drumul mare... «Butucul» a căzut jertfă dreptarului drumurilor. HOGAȘ, II 47. DLRLC
etimologie:
  • Drept + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.