15 definiții pentru dreptar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.

DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.

dreptár1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / V: (îrg) dir~, dereptáriu, (rar) tr~ / Pl: ~e și ~uri / E: drept + -ar] (Pop) 1 Unealtă de zidărie, dulgherie etc. cu care se controlează dacă zidul, piatra, lemnul etc. este (în unghi) drept Si: îndreptar Cf colțar, cot, echer, riglă, (reg) ghiunie, mahală, șalău. 2 Cârlig la plug. 3 Șurub mare de lemn la roata morii. 4 (Lpl) Scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 5 (Fig) Mod corect de a îndeplini o acțiune Si: îndreptar. 6 (Fig) Suită de norme de conduită Si: îndreptar. 7 (Fig) Ghid.

dreptár2 [At: GALAN, Z. R. 121 / Pl: ~i / E: drept + -ar] 1-2 smf, a (Înv; nob) (Persoană) care are anumite drepturi politice.

DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă sau echer utilizat în zidărie sau în dulgherie pentru verificarea suprafețelor plane. Manole cel oacheș și bărbos de la Hurez... ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor... iar în cealaltă păpușa de sfoară pentru măsurătoare. ODOBESCU, S. II 513. ♦ (Top.) Instrument utilizat pentru trasarea drumurilor. Prin aleea de aluni acum trece drumul mare... «Butucul» a căzut jertfă dreptarului drumurilor. HOGAȘ, II 47.

DREPTÁR ~e n. Riglă lungă sau colțar care se folosește în construcție și în tâmplărie pentru trasare sau pentru verificarea suprafețelor plane. /drept + suf. ~ar

dreptar n. 1. colțarul drept al dulgherului; 2. fig. normă. [Redus din îndreptar].

îndreptar sn [At: DA / Pl: ~re / E: în- + dreptar] Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu.

îndreptár și dreptár n., pl. e (d. drept, îndrept). Echer saŭ riglă de meseriaș. Șurub regulator p. ca o mașină să meargă maĭ răpede saŭ maĭ încet. Fig. Normă, canon, regulă de vĭață. Cod, pravilă, carte care arată legile uneĭ științe: această carte e îndreptaru limbiĭ româneștĭ. – Vechĭ dereptar. V. colțar și cumpănă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dreptár s. n., pl. dreptáre

dreptár s. n., pl. dreptáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DREPTÁR s. v. cocârlă, schimbătoare.

DREPTÁR s. (TEHN.) colțar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ul zidarului.)

dreptar s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.

DREPTAR s. (TEHN.) colțar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ zidarului.)

Intrare: dreptar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dreptar
  • dreptarul
  • dreptaru‑
plural
  • dreptare
  • dreptarele
genitiv-dativ singular
  • dreptar
  • dreptarului
plural
  • dreptare
  • dreptarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dreptar

  • 1. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Manole cel oacheș și bărbos de la Hurez... ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor... iar în cealaltă păpușa de sfoară pentru măsurătoare. ODOBESCU, S. II 513.
      surse: DLRLC
    • Prin aleea de aluni acum trece drumul mare... «Butucul» a căzut jertfă dreptarului drumurilor. HOGAȘ, II 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Drept + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09