5 definiții pentru dreptace

DREPTÁCI, -CE, dreptaci, -ce, s. m. și f., adj. (Persoană) care are predispoziția să scrie, să lucreze etc. numai cu mâna dreaptă. – Drept + suf. -aci.

DREPTÁCI, -CE, dreptaci, -ce, s. m. și f. Persoană predispusă din naștere să scrie, să lucreze etc. numai cu dreapta. – Drept + suf. -aci.

*dreptáci adj. m., s. m., pl. dreptáci; adj. f., s. f. sg. și pl. dreptáce

dreptáci s. m., pl. dreptáci

dreptácĭ, -ce adj., pl. tot așa. Rar. Care lucrează cu mîna dreaptă, în opoziție cu stîngacĭ.

Intrare: dreptace
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dreptace dreptacea
plural dreptace dreptacele
genitiv-dativ singular dreptace dreptacei
plural dreptace dreptacelor
vocativ singular
plural