4 definiții pentru dreptaci (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DREPTÁCI, -CE, dreptaci, -ce, s. m. și f., adj. (Persoană) care are predispoziția să scrie, să lucreze etc. numai cu mâna dreaptă. – Drept + suf. -aci.

dreptáci, ~áce [At: ALEXI / Pl: ~, ~áce / E: drept + -aci] 1-2 smf, a (Îoc stângaci) (Persoană) care se servește mai des și mai eficient de mâna dreaptă Si: (reg) dreptaș (1-2).

dreptácĭ, -ce adj., pl. tot așa. Rar. Care lucrează cu mîna dreaptă, în opoziție cu stîngacĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*dreptáci adj. m., s. m., pl. dreptáci; adj. f., s. f. sg. și pl. dreptáce

Intrare: dreptaci (adj.)
dreptaci1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dreptaci
  • dreptaciul
  • dreptaciu‑
  • dreptace
  • dreptacea
plural
  • dreptaci
  • dreptacii
  • dreptace
  • dreptacele
genitiv-dativ singular
  • dreptaci
  • dreptaciului
  • dreptace
  • dreptacei
plural
  • dreptaci
  • dreptacilor
  • dreptace
  • dreptacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dreptaci, -e dreptace

  • 1. (Persoană) care are predispoziția să scrie, să lucreze etc. numai cu mâna dreaptă.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Drept + sufix -aci.
    surse: DEX '98 DEX '09