DRAPERIE, draperii, s. f. 1. Perdea grea de stofă, de catifea etc., cu falduri. 2. Veșmânt larg cu falduri care îmbracă o statuie, un personaj antic etc. – Din fr. draperie.

draperie sf [At: HELIADE, O. I, 220 / Pl: ~ii / E: fr draperie] 1 Perdea grea de stofă, catifea, țesătură de bumbac sau de in, colorată, dispusă în falduri. 2 Stofă dispusă artistic, în cute mari, care servește drept decor într-o sală de teatru. 3 Veșmânt larg cu multe cute, care îmbracă o statuie, un personaj antic dintr-o piesă.

DRAPERIE, draperii, s. f. 1. Perdea grea de stofă, de catifea etc., prevăzută cu falduri. 2. Veșmânt larg cu falduri care îmbracă o statuie, un personaj antic etc. – Din fr. draperie.

DRAPERIE, draperii, s. f. 1. Perdea de stofă sau de catifea căzînd în falduri sau în cute bogate, așezată la o fereastră, la o ușă, la o nișă etc. Încăperea din fund... e despărțită... printr-o dublă draperie grea de brocat albastru. CAMIL PETRESCU, T. I 83. Prin draperii, lumina străbatea roșie-viorie. C. PETRESCU, A. 377. De partea de jos a deschizăturii, draperii de catifea de Utrecht... La ridicarea cortinei, draperia e dată într-o parte și în alta. MACEDONSKI, O. II 280. ◊ Fig. Suna susur de paseri în frunzișuri și-n lianele care atîrnau în draperii deasupra havuzurilor. SADOVEANU, Z. C. 276. Pe cer, amurgul mîndru își prinde draperia. NECULUȚĂ, Ț. D. 73. ♦ Stofă dispusă cu artă, în cute mari, care servește ca decor într-o sală, mai ales într-o sală de teatru. Sala este îmbrăcată cu un posomorît fel de doliu: păretele din dreapta, cel din stînga și podul cu o draperie neagră. NEGRUZZI, S. III 376. 2. (Arte plastice, teatru) Veșmînt (larg, cu multe cute) care îmbracă o statuie, personajele unui tablou sau pe actori în anumite piese. Draperiile de pe femei erau atît de măiestru răsucite de daltă, încît pare că sta să le scuture vîntul. GALACTION, O. I 122.

DRAPERIE s.f. 1. Perdea grea de postav, de stofă etc. pusă la uși, la ferestre etc. și lăsată să cadă în falduri; stofă dispusă cu artă în falduri mari. ◊ (Geol.) Draperii carstice = concrețiuni cu aspect de pînză în falduri, care iau naștere prin depunerea calciului în crăpăturile din plafoanele peșterilor. 2. Veșmînt larg cu falduri, care îmbracă o statuie, personajele unui tablou etc. [Gen. -iei. / < fr. draperie, cf. it. drapperia].

DRAPERIE s. f. 1. perdea grea de postav, de stofă sau catifea pusă la uși, la ferestre etc. și lăsată să cadă în falduri; stofă dispusă cu artă în falduri mari. 2. veșmânt larg, cu falduri, care îmbracă o statuie, personajele unui tablou etc. 3. formație carstică cu aspect de pânză în falduri, rezultată prin depunerea carbonatului de calciu în crăpăturile din plafoanele peșterilor. (< fr. draperie)

DRAPERIE ~i f. Perdea grea de stofă groasă, cu falduri, așezată la o fereastră, la o ușă sau la o nișă. [Art. draperia; G.-D. draperiei; Sil. -ri-e] /<fr. draperie

draperie f. 1. stofă dispusă cu artă, în cute mari; 2. reprezentare de vestminte largi, de ornamente de tapiserie (pictură și sculptură).

* draperíe (fr. draperie). Ornamente de postav orĭ de stofă puse la ușĭ, ferestre ș.a.

draperie s. f., art. draperia, g.-d. art. draperiei; pl. draperii, art. draperiile (desp. -ri-i-)

draperie s. f., art. draperia, g.-d. art. draperiei; pl. draperii, art. draperiile

draperie s. f., art. draperia, g.-d. art. draperiei; pl. draperii, art. draperiile

draperie, -riei gen. a.