draibăr [At: CADE / V: (reg) ~bar, ~bor, ~bur, trai~ sn / Pl: ~e, dreibere / E: ger Treibbohrer] 1 sn Unealtă (manuală) confecționată din oțel, în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau tăișuri așezate în spirală și folosită mai ales în dulgherie pentru executarea găurilor Si: burghiu (1), sfredel (1), (reg), șăitău¹. 2 sn (Pop) Coarbă² (1). 3 sn (Reg) Mănunchi la răzuș (1). 4 sm (Arg) Grangur.

DRÁIBĂR, draibăre, s. n. Burghiu de oțel pentru găurit lemnul. – Din germ. Treibbohrer.

DRÁIBĂR, draibăre, s. n. Burghiu de oțel pentru găurit lemnul. – Din germ. Treibbohrer.

DRÁIBĂR, draibăre, s. n. Unealtă de oțel în formă de burghiu, cu care se găurește lemnul. V. burghiu, sfredel.

dráibăr (drai-) s. n., pl. dráibăre

dráibăr s. n. (sil. -drai-), pl. dráibăre

dráibăr (dráibăre), s. n. – Coarbă de dulgher. Germ. Treibbohrer (Scriban). Pare greșită legătura pe care o propunea Candrea, cu germ. Drillbohrer.

DRÁIBĂR ~e n. Burghiu de tâmplărie. /<germ. Treiblohrer

dráĭbăr n., pl. ere (germ. treib-bohrer). Un fel de sfredel numit și coarbă.

dráibar sn vz draibăr

dráibor sn vz draibăr

dráibur sn vz draibăr

draibăr, draibări s. m. (intl.) spărgător de mare clasă.