draibăr [At: CADE / V: (reg) ~bar, ~bor, ~bur, trai~ sn / Pl: ~e, dreibere / E: ger Treibbohrer] 1 sn Unealtă (manuală) confecționată din oțel, în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau tăișuri așezate în spirală și folosită mai ales în dulgherie pentru executarea găurilor Si: burghiu (1), sfredel (1), (reg), șăitău¹. 2 sn (Pop) Coarbă² (1). 3 sn (Reg) Mănunchi la răzuș (1). 4 sm (Arg) Grangur.