2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dragomír sm [At: BĂCESCU, PĂS. 79 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 (Bot) Ștevie (Rumex patientia). 2 (Orn) Grangur (Oriolus oriolus).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRAGOMÍR s. v. măcrișul calului, ștevie.

dragomir s. v. MĂCRIȘUL CALULUI. ȘTEVIE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DRAGOMIR, Marcel (n. 1944, Câmpina), compozitor, saxofonist, solist vocal de muzică ușoară. Șlagăre, muzică de scenă, show-uri T.V., musical-uri.

DRAGOMIR (sec. 14), pârcălab al cetății Dâmbovița. În 1368 a înfrânt armata condusă de Nicolae Lackfi, voievodul Transilvaniei, care invadase Țara Românească.

DRAGOMIR, Silviu (1882-1962, n. Gurasada, jud. Hunedoara), istoric și om politic român. Acad. (1928), prof. univ. la Cluj. Secretar al Adunării Naționale de la Alba Iulia (1918). Ministru în mai multe rânduri (1937-1940). Contribuții la istoria medie și modernă a românilor („Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu”, „Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în sec. XVIII”, „Studii și documente privitoare la revoluția românilor din Transilvania, în anii 1848-1849”, „Avram Iancu”).

DRAGOMIR, State (1870-1920, n. Coștangalia, Cahul, Basarabia), actor român. A jucat la Teatrul Național din Iași. Profesor de mimică și declamație la Conservatorul din Iași.

DRAGOMIR, Mihu (pseud. lui Mihail G. Dragomirescu) (1919-1964, n. Brăila), poet român. Poeme romantice militante („Rugă de ateu...”, „Stelele păcii”). Proză („Povestiri deocamdată fantastice”). Postume („Minutar peste netimp”, „Noaptea calmă”). A condus revista „Tânărul scriitor”, promovând tinere talente.

Intrare: Dragomir
Dragomir nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dragomir
Intrare: dragomir
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dragomir
  • dragomirul
  • dragomiru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dragomir
  • dragomirului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)