DRAGOMIR (sec. 14), pârcălab al cetății Dâmbovița. În 1368 a înfrânt armata condusă de Nicolae Lackfi, voievodul Transilvaniei, care invadase Țara Românească.

DRAGOMIR, Mihu (pseud. lui Mihail G. Dragomirescu) (1919-1964, n. Brăila), poet român. Poeme romantice militante („Rugă de ateu...”, „Stelele păcii”). Proză („Povestiri deocamdată fantastice”). Postume („Minutar peste netimp”, „Noaptea calmă”). A condus revista „Tânărul scriitor”, promovând tinere talente.

DRAGOMIR, Silviu (1882-1962, n. Gurasada, jud. Hunedoara), istoric și om politic român. Acad. (1928), prof. univ. la Cluj. Secretar al Adunării Naționale de la Alba Iulia (1918). Ministru în mai multe rânduri (1937-1940). Contribuții la istoria medie și modernă a românilor („Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu”, „Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în sec. XVIII”, „Studii și documente privitoare la revoluția românilor din Transilvania, în anii 1848-1849”, „Avram Iancu”).

DRAGOMIR, Marcel (n. 1944, Câmpina), compozitor, saxofonist, solist vocal de muzică ușoară. Șlagăre, muzică de scenă, show-uri T.V., musical-uri.

DRAGOMIR, State (1870-1920, n. Coștangalia, Cahul, Basarabia), actor român. A jucat la Teatrul Național din Iași. Profesor de mimică și declamație la Conservatorul din Iași.