draghici sm vz drăghici

drăghici sm [At: DLR ms / V: drag~ / Pl: ~ / E: drag + -ici] (Ent; reg) Viespe mică cu înțepătura foarte dureroasă (Crabro cephalotes).

Drăghiciu (Postelnicul Manolache) m. autorul unei Istorii a Moldovei pe timp de cinci sute de ani până în zilele noastre (1857).

drăghícĭ m. (cp. cu drag și murgocĭ). Un fel de vespe mică (crabro cephalótes).

drăghici (reg.) s. m., pl. drăghici

drăghici (rar) s. m., pl. drăghici

drăghici s. m., pl. drăghici

DRĂGHICI, Alexandru (1919-1993, n. Tisău, jud. Buzău), om politic român. Muncitor feroviar. Arestat pentru activitatea comunistă (1935) și condamnat la nouă ani închisoare. Colaborator apropiat al lui Gh. Gheorghiu-Dej. Ca ministru adjunct (1951) și apoi titular (1952-1965) la Interne, D. a fost unul dintre principalii organizatori ai politicii de represiune brutală ai opozanților anticomuniști, iar în timpul luptei pentru putere, inclusiv a celor din propriul partid. În 1968, a fost înlăturat din funcțiile de partid și de stat.

DRĂGHICI, Dorina (1922-1994, n. Craiova), interpretă română de muzică ușoară. Cu un timbru cald al vocii, a interpretat într-o manieră originală, plină de sensibilitate, numeroase șlagăre românești.

Drăgheasa, Drăghi/ci, -cean, -e, -ea, -escu v. Drag II 1, 2.