2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dracon s [At: BORZA, D. 24 / A: ? / Pl: ? / E: ger Dragon] (Bot; reg) Tarhon (Artemisia dracunculus).[1]

  1. În original, cuv. fără acc.; def. include precizarea „accent necunoscut”. — LauraGellner

DRACON s. n. emblemă zoomorfă a dacilor, reprezentând un șarpe fantastic cu cap de lup și coamă bogată. (< fr. drakon)

Dracon m. legislator atenian, autor de legi severe (624 a. Cr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DRACON (sec. 7 î. Hr.), legiuitor atenian. Codul său de legi, de o asprime rămasă proverbială, pedepsea cu moartea cel mai neînsemnate delicte („legi draconice”).

Intrare: Dracon
Dracon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dracon
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dracon
  • draconul
  • draconu‑
plural
  • dracoane
  • dracoanele
genitiv-dativ singular
  • dracon
  • draconului
plural
  • dracoane
  • dracoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dracon, dracoanesubstantiv neutru

  • 1. Emblemă zoomorfă a dacilor, reprezentând un șarpe fantastic cu cap de lup și coamă bogată. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.