6 definiții pentru drăgulic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drăgulíc, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 944 / Pl: ~ici, ~íce / E: drag + -ulic] 1-2 (Pop; șhp) Drăguț (1-2).

DRĂGULÍC, -Ă, drăgulici, -ce, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -ulic.[1]

  1. În DEX’09: DRĂGULÍCĂ, drăgulice, adj. (Pop.; numai la voc. sg.) — LauraGellner

DRĂGULÍC, -Ă, drăgulici, -e, adj. (Rar) Drăguleț. (Substantivat) Tînăr îi? frumos îi?... spune, drăgulică, nu-mi ascunde nimică. ALECSANDRI, T. 944.

DRĂGULÍCĂ, drăgulice, adj. (Pop.; numai la voc. sg.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -ulică.[1]

  1. În DEX’98: DRĂGULÍC, -Ă. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drăgulícă (pop.) adj. m. (numai la voc. sg.); adj. f., pl. drăgulíce

drăgulícă adj. f. (și m. numai la voc. sg.), pl. drăgulíce

Intrare: drăgulic
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgulic
  • drăgulicul
  • drăgulicu‑
  • drăguli
  • drăgulica
plural
  • drăgulici
  • drăgulicii
  • drăgulice
  • drăgulicele
genitiv-dativ singular
  • drăgulic
  • drăgulicului
  • drăgulice
  • drăgulicei
plural
  • drăgulici
  • drăgulicilor
  • drăgulice
  • drăgulicelor
vocativ singular
  • drăgulicule
  • drăgulice
  • drăguli
  • drăgulico
plural
  • drăgulicilor
  • drăgulicelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drăgulic

etimologie:

  • Drag + sufix -ulic.
    surse: DEX '09 DEX '98