7 definiții pentru doselnic

dosélnic, [At: ALECSANDRI, T., ap. DLR ms / Pl: ~ici, ~ice / E: dos + -elnic] 1 a (Nob) Ascuns. 2 a (Pex) Incorect.

DOSÉLNIC, -Ă, doselnici, -e, adj. (Neobișnuit) Ascuns, dosnic; p. ext. incorect, nepermis, neiertat. (Cu pronunțare regională) Umblați cu pîri ascunse... cu mijloace dosălnice. ALECSANDRI, T. 1340.

DOSÉLNIC, -Ă, doselnici, -ce, adj. (Rar) Ascuns, dosnic; p. ext. nepermis, incorect. – Din dos + suf. -elnic.

DOSÉLNIC ~că (~ci, ~ce) rar Care se află într-un loc puțin umblat; dosnic; retras. /dos + suf. ~elnic

doselníc, doselnícă, doselníci, doselníce, adj. (reg.) 1. ascuns, dosnic. 2. perfid.

doselnic a. dosnic; fig. perfid: cu mijloace doselnice AL.

dosélnic, -ă adj. (d. dos, format ca prepuĭelnic). Rar. Ascuns, perfid: cu mijloace doselnice (Al.).

Intrare: doselnic
doselnic
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doselnic doselnicul doselni doselnica
plural doselnici doselnicii doselnice doselnicele
genitiv-dativ singular doselnic doselnicului doselnice doselnicei
plural doselnici doselnicilor doselnice doselnicelor
vocativ singular
plural