15 definiții pentru dorință

dorínță sf [At: DRĂGHICI, R. 143/5 / Pl: ~țe, ~ți / E: dori + -ință] 1 Stare sufletească a cuiva care tinde sau aspiră la ceva Si: năzuință, aspirație, dor. 2 Ceea ce constituie aspirația cuiva. 3 Poftă (de a mânca sau bea ceva). 4 Atracție erotică. 5 (Rar) Urare Cf dori (9).

DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință.

DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință.

DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Tendință lăuntrică spre realizarea sau dobîndirea unui lucru. V. năzuință, aspirație, rîvnă. Ardeam de dorința de a vedea mai curînd teatrul sovietic. STANCU, U.R.S.S. 11. Mi-am exprimat dorința să-i văd copiii. IBRĂILEANU, A. 131. Nicu Bălcescu avea o mare dorință d-a învăța. GHICA, S. 680. ♦ Poftă, voie. I se naște dorința să intre și el în grădină, ca să vadă lucrurile mai de aproape. SP. POPESCU, M. G. 68. Iar dacă s-a întîmpla... după dorința luminării-voastre, apoi atunci să ne trimeteți copila acasă. CREANGĂ, P. 84. 2. Iubire; imbold erotic. Îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorința-i gata; El, iar, privind de săptămîni, Îi cade dragă fata. EMINESCU, O. I 167. Amoroase porumbițe... chemate de dorință, cu aripile întinse și-ncordate zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 34. – Pl. și: dorinți (SADOVEANU, O. I 433, ALECSANDRI, P. I 124).

dorínță s. f., g.-d. art. dorínței; pl. dorínțe

dorínță s. f., g.-d. art. dorínței; pl. dorínțe

DORÍNȚĂ s. 1. v. aspirație. 2. v. cerință. 3. deziderat, doleanță. (Și-a exprimat dorința de a...) 4. v. poftă.

DORÍNȚĂ ~e f. 1) Stare sufletească a celui care dorește ceva; doleanță. 2) Ceea ce este dorit; deziderat. 3) Imbold erotic; iubire. /a dori + suf. ~tor

dorință f. aspirațiunea sufletului de a poseda un bine.

dorínță f., pl. e. Poftă, tendență a sufletuluĭ: am dorință să plec, dorința de a pleca, dorința plecăriĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DORÍNȚĂ s. 1. aspirație, dor, năzuință, poftă, pornire, rîvnă, tendință, vis, (rar) năzuíre, rîvníre, (reg.) năduleálă, (înv.) năslíre, năslitúră, rîvnitúră. (~ de a face ceva util.) 2. cerere, cerință, deziderat, exigență, (înv.) postulát. (O ~ îndreptățită.) 3. deziderat, doleanță. (Și-a exprimat ~.) 4. chef, dispoziție, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere, (pop.) vrútă, (înv.) deșiderát, ogód, poftíre, poftít, poftitúră, rî́vnă, rîvníre, tabiét. (După ~ inimii.)

DORINȚĂ. Subst. Dorință, dorire (înv.), deziderat, cerință, aspirare (fig.), aspirație (fig.), năzuință, năzuire (rar); dor, doruleț, dorulean (pop;), doruț (dim. și pop.), alean, nostalgie; gînd, jind, jinduială, jinduire, tînjire, voință, voie; poftă, pofteală, poftire, chef, rîvnă, vrere, ahtiere, ahtiat (rar), sete (fig.), foame (fig.), nesaț. Cerere, cerință, revendicare, revendicație, solicitare, pretenție. Atracție, pasiune, patimă, ardoare, ardență (livr.), zel, înfocare, tentație, impuls, pornire. Intenție, proiect, plan; țintă, scop, țel, vis (fig.), ideal. Speranță, nădejde. Nerăbdare, impaciență (livr.). Opțiune, predilecție, preferință; alegere, selectare, triere, selecție. Cerere, cerință, rugăminte, rugare (pop.), rugă, rugăciune (rar). Ultima dorință, voință supremă. Urare, urătură, felicitare, orație (livr., înv.), orșag (reg.). Aspirant, solicitant, solicitator. Adj. Dornic, doritor, plin de dorință, dorit (reg.), nostalgic, voitor, rîvnitor, tînjitor (rar), jinduitor, jinduit, pofticios, poftăreț (reg.), poftalnic (înv. și rar), poftitor (rar); avid, lacom (fig.), ahtiat, nesățios, mort după ceva; însetat (fig.), setos (fig.), pasionat. Rîvnit, năzuit (rar), jinduit, preferat, predilect (livr.). Cupid (livr.), avar. Vb. A dori, a duce dorul, a voi, a vrea, a pofti, a rîvni, a jindui, a duce jindul, a tînji, a fi ahtiat, a se ahtia, a arde de o dorință, a avea o dorință, a pune ochii pe ceva, a-i licări (cuiva) ochii după ceva, a-i crăpa (a-i scăpăra, a-i arde) (cuiva) buza după ceva, a muri după ceva (cineva), a avea chef (poftă) ceva, a ofta după..., a simți nevoia..., a fi însetat de... (fig.), a alerga după ceva (cineva), a dori cu orice preț, a voi ceva și mai mult nu, a dori cu pasiune, a arde de dorință, a umbla mort după ceva, a-i crăpa cuiva inima de dor, a sorbi cu ochii, a-i lăsa gura apă, a-i curge balele după ceva, a se da în vînt după ceva, a nu mai putea după (fără).... A cere, a pretinde, a solicita, a ruga, a revendica, a petiționa (rar), a face o petiție. A spera, a aspira (fig.), a năzui, a tinde, a visa (fig.), a avea speranță, a nădăjdui, a avea nădejde, a aștepta să..., a sconta, a selecta, a alege, a prefera, a avea o preferință. A intenționa, a avea o intenție, a plănui, a ținti. A ura, a face o urare. A stîrni o dorință, a trezi pofta, a ațîța (fig.). Adv. Cu dor, cu patimă, cu poftă, cu jind. V. aviditate, cerere, dragoste, finalitate, foame, intenție, speranță.

HOC ERAT IN VOTIS (lat.) asta îmi era dorința – Horațiu, „Satirae”, II, 6, 1. Sentiment de satisfacție deplină la îndeplinirea unei mari dorințe.

IGNOTI NULLA CUPIDO (lat.) nici o dorință față de ceea ce este necunoscut – Ovidiu, Ars amandi, III, 397. Lipsa de interes provine din ignoranță.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a duce dorința sus expr. (intl.) a denunța.

Intrare: dorință
dorință substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dorință dorința
plural dorințe dorințele
genitiv-dativ singular dorințe dorinței
plural dorințe dorințelor
vocativ singular
plural
dorință
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dorință dorința
plural dorinți dorințile
genitiv-dativ singular dorinți dorinții
plural dorinți dorinților
vocativ singular
plural