2 intrări

16 definiții

donchihotísm sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 116 / V: ~ișot~, ~ijot~ (S și: ~quijot~) / Pl: ~e / E: fr donquichottisme] (Liv) Atitudine sau purtare extravagantă a cuiva cu scopuri irealizabile.

DONCHIHOTÍSM s. n. v. donquijotism.

DONCHIHOTÍSM s. n. (Livr.) Atitudine sau purtare caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare. [Var.: donchijotísm, donchișotísm s. n.] – Din fr. don-quichottisme (după pron. sp. a n. pr. Don Quijote).

DONCHIHOTÍSM s. n. purtare extravagantă a unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril, în luptă cu obstacole imaginare. (< fr. donquichottisme)

DONCHIHOTÍSM n. livr. Eroism deșert, manifestat printr-o bravare în depășirea unor obstacole care ar împiedica realizarea unor planuri. /<fr. don-quichotisme.

donquijotísm sn vz donchihotism

DONCHIJOTÍSM s. n. v. donquijotism.

DONCHIȘOTÍSM s. n. v. donquijotism.

DONQUIJOTÍSM s. n. (Livr.) Atitudine sau purtare caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare. [Var.: donchihotísm, donchijotísm, donchișotísm s. n.] – Din fr. donquichottisme.

DONCHIJOTÍSM s. n. v. donchihotism.

DONCHIȘOTÍSM s. n. v. donchihotism.

DONCHIȘOTÍSM s. n. (Livresc) Atitudine sau purtare extravagantă caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestînd un eroism steril în lupta cu obstacole imaginare. [După moartea lui Eminescu se constată] un potop de poezii în care tinerii de pe atunci își cheltuiesc vremea scumpă a tinereții plîngînd dureri imaginare în loc s-o trăiască în toată deplinătatea simțurilor și a inteligenței lor. E un donchișotism romantic, cum rareori s-a întîlnit în alte literaturi. ANGHEL, PR. 183.

donquijotísm (livr.) [quijo pron. chiho] (-qui-) s. n.

DONCHIȘOTÍSM s.n. (Liv.) Purtare extravagantă, caracteristică unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril în luptă cu obstacole imaginare. [< fr. donquichottisme, cf. Don Quijote – eroul celebrei opere a lui Cervantes].

* donchișotízm n. (fr. don quichottisme, d. Don Quichotte [d. sp. Don Quijote, pron. don Kihote], un eroŭ ridicul dintr’un roman al luĭ Cevantes). Mania de a te distinge căutînd aventurĭ ridicule.

Intrare: donquijotism
donquijotism substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular donquijotism donquijotismul
plural
genitiv-dativ singular donquijotism donquijotismului
plural
vocativ singular
plural
donchihotism
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular donchihotism donchihotismul
plural
genitiv-dativ singular donchihotism donchihotismului
plural
vocativ singular
plural
donchijotism
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular donchijotism donchijotismul
plural
genitiv-dativ singular donchijotism donchijotismului
plural
vocativ singular
plural
donchișotism
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular donchișotism donchișotismul
plural
genitiv-dativ singular donchișotism donchișotismului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: donchihotism
donchihotism
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.