DONCHIȘOTISM s. n. (Livresc) Atitudine sau purtare extravagantă caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestînd un eroism steril în lupta cu obstacole imaginare. [După moartea lui Eminescu se constată] un potop de poezii în care tinerii de pe atunci își cheltuiesc vremea scumpă a tinereții plîngînd dureri imaginare în loc s-o trăiască în toată deplinătatea simțurilor și a inteligenței lor. E un donchișotism romantic, cum rareori s-a întîlnit în alte literaturi. ANGHEL, PR. 183.