18 definiții pentru donație donațiune

donáție sf [At: ȘINCAI, HR. I, 254/8 / V: (îrg) ~iúne / E: fr donation, lat donatio, -onis] 1 Convenție între două părți prin care una transmite celeilalte proprietatea unui bun material, fără să primească ceva în schimb. 2 Act juridic care consfințește o donație (1). 3 (Ccr) Bun material transmis prin donație Si: dar2, (înv) danie.

DONÁȚIE, donații, s. f. Contract prin care una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb; donare. ♦ (Concr.) Bun material transmis printr-un astfel de contract. [Var.: (înv.) donațiúne s. f.] – Din fr. donation, lat. donatio, -onis.

DONÁȚIE, donații, s. f. Contract prin care una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb; donare. ♦ (Concr.) Bun material transmis printr-un astfel de contract. [Var.: (înv.) donațiúne s. f.] – Din fr. donation, lat. donatio, -onis.

DONÁȚIE, donații, s. f. Ccntract (de obicei autentic) prin care una dintre părți se obligă să procure un avantaj celeilalte, fără să primească ceva în schimb. ◊ Act de donație = act prin care o persoană dăruiește altei persoane sau unei instituții un lucru fără a primi nimic în schimb. – Variantă:(învechit) donațiúne (pronunțat -ți-u-) (GHICA, S. A. 144) s. f.

donáție (-ți-e) s. f., art. donáția (-ți-a), g.-d. art. donáției; pl. donáții, art. donáțiile (-ți-i-)

donáție s. f. (sil. -ți-e), art. donáția (sil. -ți-a), g.-d. art. donáției; pl. donáții, art. donáțiile (sil. -ți-i-)

DONÁȚIE s. 1. v. donare. 2. (concr.) dar, (înv. și pop.) danie, (înv.) dăruire, dăruință, hărăzire, oboroc. (Donație făcută unei biserici.)

DONÁȚIE s.f. Act prin care una dintre părți procură un avantaj celeilalte părți fără a primi ceva în schimb; dar făcut printr-un act public. [Gen. -iei, var. donațiune s.f. / cf. lat. donatio, fr. donation].

DONÁȚIE s. f. act juridic prin care una din părți transmite celeilalte părți proprietatea unui bun fără a primi ceva în schimb. ◊ (concr.) bun transmis printr-un act public. (< fr. donation, lat. donatio)

DONÁȚIE ~i f. 1) Act prin care o persoană transmite cu titlu gratuit și irevocabil un bun al său altei persoane. 2) Bun (sumă de bani, obiecte etc.) transmis astfel. [Art. donația; G.-D. donației; Sil. -ți-e] /<fr. donation, lat. donatio, ~onis

DONAȚIÚNE s. f. v. donație.

DONAȚIÚNE s. f. v. donație.

DONAȚIÚNE s.f. v. donație.

donați(un)e f. 1. dar făcut prin act public; 2. actul prin care se face donațiunea.

* donațiúne f. (lat. donátio,- ónis). Dăruire făcută pin act public. Lucru primit așa. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DONÁȚIE s. 1. donare. (~ unui bun.) 2. (concr.) dar, (înv. și pop.) dánie, (înv.) dăruíre, dăruínță, hărăzíre, oboróc. (~ făcută unei instituții.)

Intrare: donație
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular donație donația
plural donații donațiile
genitiv-dativ singular donații donației
plural donații donațiilor
vocativ singular
plural
donațiune substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular donațiune donațiunea
plural donațiuni donațiunile
genitiv-dativ singular donațiuni donațiunii
plural donațiuni donațiunilor
vocativ singular
plural