15 definiții pentru domnișor

domnișór sm [At: M. COSTIN, ap. DLR ms / Pl: ~i / E: domn + -ișor] 1-2 (Șhp) Domn (tânăr). 3 (Înv; pbl) Pretendent la domnie. 4 (Înv) Fiu de domn (2). 5 (Îrg; îcs) De-a ~ul Numele unui joc de copii. 6 (Bot; reg) Cârciumărese (Zinnia elegans). 7 (Orn; reg) Sticlete. 8 (Orn; reg) Căldăraș. 9 (Orn; reg) Bundărel. 10 (Orn; reg) Grangur. 11 (Orn; reg) Pițigoi.

DOMNIȘÓR, domnișori, s. m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politețe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajații acestuia). – Domn + suf. -ișor.

DOMNIȘÓR, domnișori, s. m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politețe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajații acestuia). – Domn + suf. -ișor.

DOMNIȘÓR, domnișori, s. m. Diminutiv (uneori cu sens depreciativ) al lui domn. 1. Domn (4) tînăr sau fiu de domn, de slujbaș, de orășean. Cînd îl văz cu capul gol, Pare că-i un domnișor, Că-i cu părul retezat... Nu-i fecior ca el în sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 37. ♦ (Regional; azi din ce în ce mai rar, întrebuințat la vocativ) Termen de politețe cu care cineva se adresează tinerilor sau fiilor de domn, de slujbaș, de orășean. V. domn (1). Eu nu-s om de aceia cu care n-ai cînd sta de vorbă, domnișorule ! CAMILAR, N. II 380. O, domnișori, Ne vor ataca urșii ! ISAC, O. 62. O fi și el bătrîn... – Bătrîn, domnișorule, și-i vine greu. GALACTION, O. I 41. 2. (Depreciativ) Domn (5) tînăr sau fiu de domn, de boier; coconaș. Domni pîntecoși, domnișori spîni, îi stupeau în obraz și-i plesneau cu biciul. CAMILAR, T. 13. O să ai de-a face numai cu conași, cu cucoane și cu domnișori. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 18. Vezi domnișorul cela, care toate le știe, Căruia vorba, duhul îi stă în pălărie ? ALEXANDRESCU, P. 91.

domnișór (pop.) s. m., pl. domnișóri

domnișór s. m., pl. domnișóri

DOMNIȘÓR s. v. botros, grangur, pițigoi, sticlete.

DOMNIȘÓR ~i m. (diminutiv de la domn) 1) (folosit și ca termen de adresare) Persoană de sex masculin până la căsătorie. 2) înv. Tânăr care făcea parte din păturile privilegiate. /domn + suf. ~ișor

domnișor m. 1. titlu de politeță ce se dă unui june nobil; 2. Tr. sticlete.

domnișór m. Vechĭ. Pretendent la domnie (Let. 1, 470 și 473). Azĭ. Titlu de onoare adresat de țăranĭ orĭ de servitorĭ unuĭ băĭat de boĭer (ob. domn orĭ coconaș). Iron. Tînăr moleșit și cochet. Trans. Vs. Gangur, o păsărică. Olt. Bucov. Stigleț.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

domnișór s. v. BOTROȘ. GRANGUR. PIȚIGOI. STICLETE.

DOMNIȘOÁRĂ s. duduie, (Mold. și Bucov.) dudúcă, (înv.) demoazélă, madmoazélă.

Intrare: domnișor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domnișor domnișorul
plural domnișori domnișorii
genitiv-dativ singular domnișor domnișorului
plural domnișori domnișorilor
vocativ singular
plural