3 intrări

15 definiții

dominicán2, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr dominicain] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 3 smp Populația Republici Dominicane. 4-5 a Care aparține dominicanilor2 (1-2) sau Republicii Dominicane. 6-7 a Referitor la dominicani2 (1-2) sau la Republica Dominicană.

dominicán1, ~ă [At: ARHIVA, R. II 120 / Pl: ~i, ~e / E: fr dominicain] 1 smf Călugăr sau călugăriță din ordinul catolic întemeiat de Sf. Dominic în Franța la începutul sec. XII. 2 Care aparține dominicanilor1 (1). 3 Referitor la dominicani1 (1).

DOMINICÁN2, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține dominicanilor2 (1), privitor la dominicani2. – Din fr. dominicain.

DOMINICÁN1, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor1 (1), privitor la dominicani1. – Din fr. dominicain.

DOMINICÁN2, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține dominicanilor2 (1), privitor la dominicani2. – Din fr. dominicain.

DOMINICÁN1, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor1 (1), privitor la dominicani1. – Din fr. dominicain.

dominicán adj. m., s. m., pl. dominicáni; adj. f., s. f. dominicánă, pl. dominicáne

dominicán (călugăr, locuitor) s. m., adj. m., pl. dominicáni; f. sg. dominicánă, g.-d. art. dominicánei, pl. dominicáne

DOMINICÁN, -Ă s.m. și f. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. // adj. Referitor la acest ordin. [< fr. dominicain, cf. Dominic de Guzman – predicator castilian].

DOMINICÁN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. II. adj. referitor la acest ordin. (< fr. dominicain)

dominican m. călugăr din tagma Sf. Dominic: Dominicanii sau Frații-predicatori au fost instituiti la Tuluza în 1215.

* dominicán, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu fundat de Sfîntu Dominic (1206).

Dominicană (Republica) f. V. San-Domingo.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOMINICÁN, -Ă (‹ fr.) s. m. și f., adj. I. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin religios catolic (numit oficial Ordinul Fraților Predicatori) întemeiat de Sf. Dominic (1215), în Italia, și confirmat, în 1216, de papa Honorius III. Membrii ordinului, numiți și „frații negri” din cauza veșmintelor, s-au dedicat în special predicării și învățăturii (dând teologi eminenți ca: Toma d’Aquino, Albertus Magnus), precum și activității misionare. Desființat în 1792 în Franța (unde membrii săi erau numiți iacobini), ordinul a fost reînființat în 1839 de H. Lacordaire. 2. Locuitor al Republicii Dominicane. II. Adj. Care ține de ordinul dominicanilor, referitor la dominicani (I, 2) sau la Republica Dominicană.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

dominicán, -ă, dominicani, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr(iță) din ordinul catolic „Frații predicatori”, înființat în 1215 la Toulouse de Dominic Guzman, ai cărei membri, numiți și „câinii Domnului” (Domini canes), au jucat un rol important în timpul Inchiziției. 2. Adj. Care ține de ordinul dominicanilor, referitor la dominicani. – Din fr. dominicain.

Intrare: dominican (locuitor)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dominican dominicanul dominica dominicana
plural dominicani dominicanii dominicane dominicanele
genitiv-dativ singular dominican dominicanului dominicane dominicanei
plural dominicani dominicanilor dominicane dominicanelor
vocativ singular dominicanule, dominicane dominicană, dominicano
plural dominicanilor dominicanelor
Intrare: dominican (călugăr) (adj.)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dominican dominicanul dominica dominicana
plural dominicani dominicanii dominicane dominicanele
genitiv-dativ singular dominican dominicanului dominicane dominicanei
plural dominicani dominicanilor dominicane dominicanelor
vocativ singular dominicanule, dominicane dominicană, dominicano
plural dominicanilor dominicanelor
Intrare: dominican (călugăr) (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dominican dominicanul
plural dominicani dominicanii
genitiv-dativ singular dominican dominicanului
plural dominicani dominicanilor
vocativ singular dominicanule, dominicane
plural dominicanilor

dominican (călugăr) dominicană

etimologie:

  • limba franceză dominicain
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • Cf. Dominic de Guzman – predicator castilian.
    surse: DN

dominican (locuitor)

etimologie: