11 definiții pentru dominican (călugăr)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMINICÁN1, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor1 (1), privitor la dominicani1. – Din fr. dominicain.

dominicán1, ~ă [At: ARHIVA, R. II 120 / Pl: ~i, ~e / E: fr dominicain] 1 smf Călugăr sau călugăriță din ordinul catolic întemeiat de Sf. Dominic în Franța la începutul sec. XII. 2 Care aparține dominicanilor1 (1). 3 Referitor la dominicani1 (1).

DOMINICÁN1, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor1 (1), privitor la dominicani1. – Din fr. dominicain.

DOMINICÁN, -Ă s.m. și f. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. // adj. Referitor la acest ordin. [< fr. dominicain, cf. Dominic de Guzman – predicator castilian].

DOMINICÁN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. II. adj. referitor la acest ordin. (< fr. dominicain)

dominican m. călugăr din tagma Sf. Dominic: Dominicanii sau Frații-predicatori au fost instituiti la Tuluza în 1215.

* dominicán, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu fundat de Sfîntu Dominic (1206).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dominicán adj. m., s. m., pl. dominicáni; adj. f., s. f. dominicánă, pl. dominicáne

dominicán (călugăr, locuitor) s. m., adj. m., pl. dominicáni; f. sg. dominicánă, g.-d. art. dominicánei, pl. dominicáne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

dominicán, -ă, dominicani, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr(iță) din ordinul catolic „Frații predicatori”, înființat în 1215 la Toulouse de Dominic Guzman, ai cărei membri, numiți și „câinii Domnului” (Domini canes), au jucat un rol important în timpul Inchiziției. 2. Adj. Care ține de ordinul dominicanilor, referitor la dominicani. – Din fr. dominicain.

DOMINICÁN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. I. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin religios catolic (numit oficial Ordinul Fraților Predicatori) întemeiat de Sf. Dominic (1215), în Italia, și confirmat, în 1216, de papa Honorius III. Membrii ordinului, numiți și „frații negri” din cauza veșmintelor, s-au dedicat în special predicării și învățăturii (dând teologi eminenți ca: Toma d’Aquino, Albertus Magnus), precum și activității misionare. Desființat în 1792 în Franța (unde membrii săi erau numiți iacobini), ordinul a fost reînființat în 1839 de H. Lacordaire. 2. Locuitor al Republicii Dominicane. II. Adj. Care ține de ordinul dominicanilor, referitor la dominicani (I, 2) sau la Republica Dominicană.

Intrare: dominican (călugăr)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dominican
  • dominicanul
  • dominicanu‑
plural
  • dominicani
  • dominicanii
genitiv-dativ singular
  • dominican
  • dominicanului
plural
  • dominicani
  • dominicanilor
vocativ singular
  • dominicanule
  • dominicane
plural
  • dominicanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dominican, -ă (călugăr) dominicană

  • 1. Călugăr dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul secolului XIII.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • limba franceză dominicain
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. Dominic de Guzman – predicator castilian.
    surse: DN