2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOLMÁN, dolmane, s. n. Haină ofițerească scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri. ♦ Haină bărbătească groasă, căptușită cu blană. – Din fr. dolman, germ. Dolman.

DOLMÁN, dolmane, s. n. Haină ofițerească scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri. ♦ Haină bărbătească groasă, căptușită cu blană. – Din fr. dolman, germ. Dolman.

dolmán1 sn [At: COSTINESCU / V: (înv) dolom~, ~ă, dolománă sf / Pl: ~e / E: fr dolman, ger Dolman cf dulamă] 1 Haină scurtă, cu brandenburguri și blană pe margini, purtată de husari pe umăr, prinsă cu o baieră și lăsând mânecile să atârne. 2 Haină bărbătească de postav sau din piele (căptușită cu blană).

DOLMÁN, dolmane, s. n. Haină scurtă, de obicei îmblănită, împodobită cu găitane, pe care o purtau în trecut ofițerii de cavalerie și de artilerie. Tinerii cavaleriști în dolmanuri roșii. DUMITRIU, B. F. 160. ♦ Haină bărbătească groasă, de postav sau piele, căptușită cu blană. Purta un dolman ușor aninat numai pe un umăr. SADOVEANU, O. VII 91. – Pl. și: dolmanuri.

DOLMÁN s.n. Haină groasă și scurtă (împodobită cu brandenburguri) purtată mai ales de militari. [Cf. fr. dolman, germ. Dolman].

DOLMÁN s. n. haină groasă și scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri, purtată de ofițeri. ◊ haină bărbătească căptușită cu blană. (< fr. dolman, germ. Dolman)

DOLMÁN ~e n. 1) Haină militară scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri, purtată de ofițeri. 2) Haină bărbătească căptușită cu blană. /<fr. dolman, germ. Dolman

dolman n. manta militărească scurtă cu brandebururi (în cavalerie și artilerie).

* dolmán n., pl. e (fr. dolman, d. germ. dolman, ung. dolmány, care vine d. turc. dolama. V. dulamă). Un fel de manta ofițerească puțin maĭ lungă de cît tunica. (În România s’a introdus la 1906 p. caveleriștĭ și la 1907 p. artileriștĭ. La 1914 s’aŭ introdus p. toate armele dolmane verzuĭ, facultative, ca și cele de maĭ sus).

DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

dolmén sn [At: ODOBESCU, S. II, 254 / V: (înv) ~mán / Pl: ~e, (rar) ~i sm / E: fr dolmen] Monument megalitic funerar format dintr-o lespede mare așezată orizontal pe stâlpi de piatră, care se găsește în unele părți ale Europei și Africii.

DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele verticale. Dolmenele și menhirele, acei colosali bolovani de piatră grămădiți de celți în codrii Armoricei. ODOBESCU, S. II 254.

DOLMÉN s.n. Monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră].

DOLMÉN s. n. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale. (< fr. dolmen)

dolmen n. monument celtic, pietroiu lat așezat pe două altele.

* dolmén m. (fr. [d. bretonu] dolmen, care vine d. celticu tolmen, d. tol, masă și men, peatră). Un fel de monument megalitic druidic compus dintr’o peatră lată pusă pe altele verticale, cum s’au găsit pin Britania franceză. V. cromlec și menhir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dolmán (haină) s. n., pl. dolmáne

arată toate definițiile

Intrare: dolman
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolman
  • dolmanul
  • dolmanu‑
plural
  • dolmane
  • dolmanele
genitiv-dativ singular
  • dolman
  • dolmanului
plural
  • dolmane
  • dolmanelor
vocativ singular
plural
doloman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dolomană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dolmană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dolmen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolmen
  • dolmenul
  • dolmenu‑
plural
  • dolmene
  • dolmenele
genitiv-dativ singular
  • dolmen
  • dolmenului
plural
  • dolmene
  • dolmenelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolman
  • dolmanul
  • dolmanu‑
plural
  • dolmane
  • dolmanele
genitiv-dativ singular
  • dolman
  • dolmanului
plural
  • dolmane
  • dolmanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dolman doloman dolomană dolmană

  • 1. Haină ofițerească scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Tinerii cavaleriști în dolmanuri roșii. DUMITRIU, B. F. 160.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Haină bărbătească groasă, căptușită cu blană.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
      exemple
      • Purta un dolman ușor aninat numai pe un umăr. SADOVEANU, O. VII 91.
        surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: dolmanuri.
    surse: DLRLC

etimologie:

dolmen dolman

  • 1. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Dolmenele și menhirele, acei colosali bolovani de piatră grămădiți de celți în codrii Armoricei. ODOBESCU, S. II 254.
      surse: DLRLC
  • comentariu rar masculin Plural și: dolmeni.
    surse: MDA2

etimologie: