16 definiții pentru dolman dolmană doloman dolomană

dolmán1 sn [At: COSTINESCU / V: (înv) dolom~, ~ă, dolománă sf / Pl: ~e / E: fr dolman, ger Dolman cf dulamă] 1 Haină scurtă, cu brandenburguri și blană pe margini, purtată de husari pe umăr, prinsă cu o baieră și lăsând mânecile să atârne. 2 Haină bărbătească de postav sau din piele (căptușită cu blană).

DOLMÁN, dolmane, s. n. Haină ofițerească scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri. ♦ Haină bărbătească groasă, căptușită cu blană. – Din fr. dolman, germ. Dolman.

DOLMÁN, dolmane, s. n. Haină ofițerească scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri. ♦ Haină bărbătească groasă, căptușită cu blană. – Din fr. dolman, germ. Dolman.

DOLMÁN, dolmane, s. n. Haină scurtă, de obicei îmblănită, împodobită cu găitane, pe care o purtau în trecut ofițerii de cavalerie și de artilerie. Tinerii cavaleriști în dolmanuri roșii. DUMITRIU, B. F. 160. ♦ Haină bărbătească groasă, de postav sau piele, căptușită cu blană. Purta un dolman ușor aninat numai pe un umăr. SADOVEANU, O. VII 91. – Pl. și: dolmanuri.

dolmán (haină) s. n., pl. dolmáne

dolmán s. n., pl. dolmáne

DOLMÁN s.n. Haină groasă și scurtă (împodobită cu brandenburguri) purtată mai ales de militari. [Cf. fr. dolman, germ. Dolman].

DOLMÁN s. n. haină groasă și scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri, purtată de ofițeri. ◊ haină bărbătească căptușită cu blană. (< fr. dolman, germ. Dolman)

DOLMÁN ~e n. 1) Haină militară scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri, purtată de ofițeri. 2) Haină bărbătească căptușită cu blană. /<fr. dolman, germ. Dolman

dolman n. manta militărească scurtă cu brandebururi (în cavalerie și artilerie).

* dolmán n., pl. e (fr. dolman, d. germ. dolman, ung. dolmány, care vine d. turc. dolama. V. dulamă). Un fel de manta ofițerească puțin maĭ lungă de cît tunica. (În România s’a introdus la 1906 p. caveleriștĭ și la 1907 p. artileriștĭ. La 1914 s’aŭ introdus p. toate armele dolmane verzuĭ, facultative, ca și cele de maĭ sus).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dolomán, dolomane, s.n. – (reg.) Suman cu mâneci lungi, tivit cu postav (negru) la poale și la buzunare; căput (Bilțiu, 1996). – Din germ. Dolman, fr. dolman (MDA).

dolomán, -e, s.n. – Suman cu mâneci lungi, tivit cu postav (negru) la poale și la buzunare; căput (Bilțiu 1996). – Din germ. Dolman.

Intrare: dolman
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dolman dolmanul
plural dolmane dolmanele
genitiv-dativ singular dolman dolmanului
plural dolmane dolmanelor
vocativ singular
plural
doloman
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dolomană
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dolmană
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.