2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dolii v [At: DDRF / V: ~li / P: ~li-i / Pzi: ~liesc / E: dolie1] (Mol) A încetini mersul unei plute, îndreptând-o către mal, unde curentul e mai slab.

dolíe2 sf [At: H XII, 40 / Pl: ~ii / E: nct] (Mol) Bacșiș dat lăutarilor la nuntă.

dolíe1[1] sf [At: (a. 1829) IORGA, S.D. XIV, XXXV / V: dóiu s / Pl: ~ii / E: vsl долѥ] (Mai ales Mol) 1 Parte a albiei unui râu, cu înclinație mică și curgere lină, unde apa este adâncă. 2 Loc adăpostit de vânt. 3 Bulboană. 4 (Reg) Loc unde apa iese de pe jilipul morii, dând impresia că fierbe. 5 (La casele țărănești) Loc de pe acoperiș unde se unesc două planuri. 6 Șanț de scurgere a apei în apropierea streașinilor la clădirile care au acoperișul puțin înclinat. 7 Tabla care căptușește dolia (6). 8 (Reg) Partea cea mai înaltă a acoperișului unei case.

  1. Accentuare improbabilă — LauraGellner

DÓLIE, dolii, s. f. 1. Șanț sau unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. 2. (Reg.) Loc în care un râu curge încet, lin. – Din sl. dolĕ.

DÓLIE, dolii, s. f. 1. Șanț sau unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. 2. (Reg.) Loc în care un râu curge încet, lin. – Din sl. dolĕ.

DÓLIE, dolii, s. f. 1. (Mold.) Loc în care o apă curgătoare curge încet, leneș. Anul trecut, subt lunca de la malul celălalt era o dolie, care acuma a rămas pe uscat. SADOVEANU, Î. A. 10. ◊ (Adjectival). Caută de mai îngăduie pluta mai ales pe unde-i apa dolie. ȘEZ. V 70. 2. Șanț sau jgheab format la intersecția a două versante de acoperiș. La coamă se pune un rînd de olane... iar la dolie se pune pe dedesubt o tablă de fier. La TDRG. La cele două puncturi unde se unesc doliile, [casa] avea cîte o bășică de pămînt smălțuită, cu vîrful în formă de pasăre. FILIMON, C. 263.

DÓLIE ~i f. 1) Linie de intersecție a două versante de acoperiș. 2) reg. Loc unde o apă (râu, fluviu) curge mai încet. [Art. dolia; G.-D. doliei; Sil. -li-e] /<sl. dole

dolie f. întretăierea a două planuri de învelitoare a unei case. [Cf. slav. DOLIE, în jos].

dolésc v. intr. (d. dolie 1). Ocolesc cu pluta: dolim la stînga (Vlah. Rom. Pit. 249). Curg încet: apa dolește.

2) dólie f. (rus. rut. dólĕa, porțiune, parte). Nord. Refenea, cotizațiune (de la flăcăĭ p. lăŭtarĭ la horă).

1) dólie f. (vsl. dolĕ, rut. doli, jos, în jos, d. dolina, vale. V. dolină). Est. Văĭoagă între doŭă dealurĭ. Adîncătură între doŭă planurĭ ale unuĭ acoperiș. Partea lină a unuĭ rîŭ de munte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dólie (-li-e) s. f., art. dólia (-li-a), g.-d. art. dóliei; pl. dólii, art. dóliile (-li-i-)

dólie s. f. (sil. -li-e), art. dólia (sil. -li-a), g.-d. art. dóliei; pl. dólii, art. dóliile (sil. -li-i-)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dólie (dólii), s. f.1. Șanț, unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. – 2. (Mold.) Loc în care un rîu curge încet. Sl. dolĕ „în jos” (Tiktin; Candrea; Iordan, BF, VII, 241), cf. rut. doli.Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc liniștit); dolină, s. f. (depresiune în formă de pîlnie), cuvînt științific, din sb., slov. dolina prin intermediul germ. Doline; dornă, s. f. (ochi de apă liniștită), probabil alterare de la *dolnă, conservat în Olt. și Trans. și în toponimul Dorna. Probabil aceleiași rădăcini sl. îi aparține dulaș, s. n. (cărare pentru oi).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dolí, dolésc, vb. IV (pop.) 1. a ocoli (cu pluta). 2. a curge lin.

Intrare: dolii
dolii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
doli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dolie
  • silabație: do-li-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolie
  • dolia
plural
  • dolii
  • doliile
genitiv-dativ singular
  • dolii
  • doliei
plural
  • dolii
  • doliilor
vocativ singular
plural

dolie

  • 1. Șanț sau unghi format la intersecția a două versante de acoperiș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • La coamă se pune un rînd de olane... iar la dolie se pune pe dedesubt o tablă de fier. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • La cele două puncturi unde se unesc doliile, [casa] avea cîte o bășică de pămînt smălțuită, cu vîrful în formă de pasăre. FILIMON, C. 263.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Loc în care un râu curge încet, lin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Anul trecut, subt lunca de la malul celălalt era o dolie, care acuma a rămas pe uscat. SADOVEANU, Î. A. 10.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Caută de mai îngăduie pluta mai ales pe unde-i apa dolie. ȘEZ. V 70.
      surse: DLRLC

etimologie: