DOLICOCEFALIE s. f. Însușirea de a fi dolicocefal, faptul de a aparține tipului dolicocefal. [Var.: dolihocefalie s. f.] – Din fr. dolichocéphalie.

dolicocefalie sf vz dolihocefalie

DOLICOCEFALIE s. f. v. dolihocefalie.

DOLICOCEFALIE s.f. v. dolihocefalie.

DOLIHOCEFALIE s. f. v. dolicocefalie.

dolihocefalie sf [At: DN² / V: ~ico~ / Pl: ~ii / E: fr dolicocéphalie] 1 Malformație dată de alungirea anteroposterioară a craniului. 2 Stare a celui care suferă de dolihocefalie (1).

DOLIHOCEFALIE s. f. Însușirea de a fi dolihocefal, faptul de a aparține tipului dolihocefal [Var.: dolicocefalie s. f.] – Din fr. dolichocéphalie.

DOLIHOCEFALIE s. f. (În opoziție cu brahicefalie) Însușirea de a fi dolihocefal, faptul de a aparține tipului dolihocefal.

DOLIHOCEFALIE s.f. Însușire a craniului dolihocefal. [Gen. -iei, var. dolicocefalie s.f. / < fr. dolichocéphalie].

DOLIHOCEFALIE s. f. conformație a craniului dolihocefal. (< fr. dolichocéphalie)

dolicocefalie s. f., art. dolicocefalia, g.-d. dolicocefalii, art. dolicocefaliei

!dolicocefalie s. f., art. dolicocefalia, g.-d. dolicocefalii, art. dolicocefaliei

dolihocefalie s. f., art. dolihocefalia, g.-d. dolihocefalii, art. dolihocefaliei

DOLIHO- (DOLICO-) „alungire, lung, alungit, dilatat”. ◊ gr. dolikhos „prelung, alungit” > fr. dolicho-, germ. id., engl. id., it. dolico- > rom. doliho- și dolico-. □ ~blast (v. -blast), s. n., ramură alungită, purtătoare de frunze și flori; ~carp (v. -carp), s. n., fruct alungit; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care are cutia craniană alungită din față către spate; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație a craniului caracterizată prin alungirea diametrului său anteroposterior; ~cnemie (v. -cnemie), s. f., malformație constînd în alungirea osului tibial; ~colie (v. -colie₂), s. f., malformație care constă în alungirea anormală a colonului; ~cran (v. -cran), adj., (despre un craniu) care are indicele de lățime și înălțime cuprins între 70 și 74,9; ~leptocefal (v. lepto-, v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) a cărei cutie craniană este lungă, înaltă și îngustă; ~megalie (v. -megalie), s. f., alungire și dilatare a unei părți aparținînd tubului digestiv; ~morf (v. -morf), adj., (despre un tip uman) cu trăsături alungite; ~nemă (v. -nemă), s. f., stadiu din profaza metotică, caracterizat prin alungirea filamentelor cromatice; ~pod (v. -pod), adj., s. n., 1. adj., Cu picioare alungite. 2. s. n., Lăcustă subțire din regiunile mediteraneene, avînd apendicele foarte alungit; ~sigmoid (v. sigmo-, v. -id), s. n., malformație caracterizată prin alungirea excesivă a segmentului sigmoid al colonului; ~stenomelie (v. steno-, v. -melie), s. f., arahnodactilie*; ~stil (v. -stil), adj., la care stilul este mai lung decît staminele; ~tipic (v. -tipic), adj., de formă alungită.