2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dolénte ain vz dolent

DOLÉNTE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Dureros, cu tristețe. [< it. dolente].

DOLÉNTE adv. (muz.) dureros, cu tristețe. (< it. dolente)

dolént, ~ă ain, av [At: HELIADE, O. I, 390 / V: (înv) ~e / Pl: ~nți, ~e / E: fr dolent, lat dolens] (Liv) 1-2 Plângăreț. 3-4 Întristat.

DOLÉNT, -Ă adj. (Rar) Plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. [Cf. fr. dolent, it. dolente, lat. dolens].

DOLÉNT, -Ă adj. plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. (< fr. dolent, lat. dolens)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dolént adj. m., pl. dolénți; f. sg. doléntă, pl. dolénte

Intrare: dolente
dolente adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • dolente
Intrare: dolent
dolent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolent
  • dolentul
  • dolentu‑
  • dolentă
  • dolenta
plural
  • dolenți
  • dolenții
  • dolente
  • dolentele
genitiv-dativ singular
  • dolent
  • dolentului
  • dolente
  • dolentei
plural
  • dolenți
  • dolenților
  • dolente
  • dolentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)