2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÓLDORA adj. invar., adv. (Umplut, plin, îndesat etc.) peste măsură, până la refuz. – Din tc. doldur.

DÓLDORA adj. invar., adv. (Umplut, plin, îndesat etc.) peste măsură, până la refuz. – Din tc. doldur.

doldora1 ain, av [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: dol~, ~dura / E: tc doldur] 1-2 (De obicei urmat de determinări introduse prin pp „de”) Umplut peste măsură Si: umflat, înțesat, ticsit, (înv) bucsit.

doldora2 vt [At: JIPESCU, O. 29 / V: ~ri / Pzi: ~resc[1] / E: doldora1] (Îrg) A umple peste măsură.

  1. Verbele terminate în -a nu formează prezentul indicativ în ~esc. — Ladislau Strifler

DÓLDORA adj. invar. Umplut peste măsură, foarte înțesat, ticsit. Era voios și purta subsuoară un ghiozdan doldora. C. PETRESCU, C. V. 124. De, nea Chirilă, matale... ai hambarul doldora. REBREANU, R. I 281. Iată vezi, pîntecele meu e doldora. ȘEZ. III 130. ◊ (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Lăzile de șițe de brad doldora de struguri de masă. DUMITRIU, N. 258. Ți-era hambarul doldora de grîne. De ce-aveai suflet negru ca un cîine? TULBURE, V. R. 13. Zornăia chimirul doldora de galbeni. STANCU, D. 21. Să te înfășori cu brîu roșu și să porți, înfiptă în brîu, punga doldora de gologani de-aramă. PAS, Z. I 13.

DÓLDORA adj. invar. 1) Care este plin peste măsură; umplut până la refuz; arhiplin. 2) (urmat de determinări cu prepoziția de) Care are o cantitate sau un număr mare (de ceva). Copac ~ de mere. /<turc. doldur

doldora adv. plin până în vârf: cu punga doldora de bani. [Origină necunoscută].

dóldora și dórdora adv. (turc. dóldur, plin). Vest. Fam. Țoașcă, unflat, foarte plin: burdufu dordora de apă (ChN. I, 214), cu punga doldora de banĭ.Est. Rar. dóldură (Hogaș VR. 1909, 8, 235). Și doldúră: a curge doldúră, a curge vîjoĭ (șiroĭ), mult și neîntrerupt.

doldoréz și -résc V. îndoldorez.

îndoldoréz v. tr. Munt. Fam. Fac doldora, umplu de tot: a îndoldora punga cu banĭ, stomahu cu mîncare. Îmbrac cu prea multe haĭne, încotoșmănez. – Și doldoréz și -resc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÓLDORA adj. invar. încărcat, îndesat, înțesat, plin, ticsit. (~ de...)

DOLDORA adj. invar. încărcat, îndesat, înțesat, plin, ticsit. (~ de...)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dóldora adj. – Umflat, îndesat, umplut, plin. Tc. doldur (Șeineanu, II, 160; Lokotsch 531). – Der. doldora (var. doldori, îndoldora), vb. (a umple, a îndesa), cf. tc. doldurmak „a umple.”

Intrare: doldora (adj., adv.)
doldora1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • doldora
doldora2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • doldora
dordora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
doldură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: doldora (vb.)
invariabil (I1)
  • doldora
doldori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

doldora (adj., adv.) dordora doldură

  • 1. (Umplut, plin, îndesat etc.) peste măsură, până la refuz.
    exemple
    • Era voios și purta subsuoară un ghiozdan doldora. C. PETRESCU, C. V. 124.
      surse: DLRLC
    • De, nea Chirilă, matale... ai hambarul doldora. REBREANU, R. I 281.
      surse: DLRLC
    • Iată vezi, pîntecele meu e doldora. ȘEZ. III 130.
      surse: DLRLC
    • Lăzile de șițe de brad doldora de struguri de masă. DUMITRIU, N. 258.
      surse: DLRLC
    • Ți-era hambarul doldora de grîne. De ce-aveai suflet negru ca un cîine? TULBURE, V. R. 13.
      surse: DLRLC
    • Zornăia chimirul doldora de galbeni. STANCU, D. 21.
      surse: DLRLC
    • Să te înfășori cu brîu roșu și să porți, înfiptă în brîu, punga doldora de gologani de-aramă. PAS, Z. I 13.
      surse: DLRLC

etimologie: