DOLDORA adj. invar. Umplut peste măsură, foarte înțesat, ticsit. Era voios și purta subsuoară un ghiozdan doldora. C. PETRESCU, C. V. 124. De, nea Chirilă, matale... ai hambarul doldora. REBREANU, R. I 281. Iată vezi, pîntecele meu e doldora. ȘEZ. III 130. ◊ (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Lăzile de șițe de brad doldora de struguri de masă. DUMITRIU, N. 258. Ți-era hambarul doldora de grîne. De ce-aveai suflet negru ca un cîine? TULBURE, V. R. 13. Zornăia chimirul doldora de galbeni. STANCU, D. 21. Să te înfășori cu brîu roșu și să porți, înfiptă în brîu, punga doldora de gologani de-aramă. PAS, Z. I 13.