17 definiții pentru dol

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOL, doluri, s. n. (Jur.) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din fr. dol, lat. dolus.

DOL, doluri, s. n. (Jur.) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din fr. dol, lat. dolus.

dol3 sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: eg doll] Câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul.

dol2 sn [At: ALR II/I h. 174 / Pl: ~uri / E: doliu] (Olt) Doliu.

dol1 sn [At: HELIADE, O. I, 385 / Pl: ~uri / E: fr dol, lat dolus] 1 (Înv) Înșelăciune. 2 (Jur) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. 3 (Pex) Fraudă.

DOL, doluri, s. n. (Jur.) Uneltire vicleană, făcută cu rea-credință, pentru a convinge pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract.

DOL s.m. Câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. [< engl. doll].

DOL s.n. (Jur.) Orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract care este în defavoarea lui. [< lat. dolus, cf. fr. dol].

DOL1 s. n. (jur.) orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract în defavoarea lui. (< fr. dol, lat. dolus)

DOL2 s. m. câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. (< engl. doll)

DOL ~uri n. Acțiune frauduloasă întreprinsă cu scopul de a determina pe cineva să săvârșească un act juridic dubios. /<fr. dol, lat. dolus

* dol n., pl. urĭ (lat. dolus). Jur. Fraudă, înșelăcĭune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOL s. (JUR.) viclenie, rea-credință. (Condamnat pentru ~.)

DOL s. (JUR.) viclenie, rea-credință. (Condamnat pentru ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DOL (< fr., lat.) s. n. (Dr.) Viciu de consimțământ constând în eroarea provocată uneia dintre părțile contractante, prin utilizarea de către cealaltă parte a unor mijloace viclene (acte de șiretenie, abilități sau mașinații) și în lipsa căreia partea nu ar fi încheiat contractul (d. principal) sau l-ar fi încheiat în condiții mai avantajoase pentru ea (d. accesoriu); viclenie.

Intrare: dol
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dol
  • dolul
  • dolu‑
plural
  • doluri
  • dolurile
genitiv-dativ singular
  • dol
  • dolului
plural
  • doluri
  • dolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dol, dolurisubstantiv neutru

  • 1. științe juridice Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.