dol³ sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: eg doll] Câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul.

dol² sn [At: ALR II/I h. 174 / Pl: ~uri / E: doliu] (Olt) Doliu.

dol¹ sn [At: HELIADE, O. I, 385 / Pl: ~uri / E: fr dol, lat dolus] 1 (Înv) Înșelăciune. 2 (Jur) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. 3 (Pex) Fraudă.

DOL, doluri, s. n. (Jur.) Uneltire vicleană, făcută cu rea-credință, pentru a convinge pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract.

DOL s.n. (Jur.) Orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract care este în defavoarea lui. [< lat. dolus, cf. fr. dol].

DOL s.m. Cîine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. [< engl. doll].

DOL² s. m. câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. (< engl. doll)

DOL¹ s. n. (jur.) orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract în defavoarea lui. (< fr. dol, lat. dolus)

DOL ~uri n. Acțiune frauduloasă întreprinsă cu scopul de a determina pe cineva să săvârșească un act juridic dubios. /<fr. dol, lat. dolus

dol n. Jur. înșelăciune, fraudă.

* dol n., pl. urĭ (lat. dolus). Jur. Fraudă, înșelăcĭune.

dol (jur.) s. n., pl. doluri

dol (jur.) s. n., pl. doluri

dol s. n., pl. doluri

DOL (< fr., lat.) s. n. (Dr.) Viciu de consimțământ constând în eroarea provocată uneia dintre părțile contractante, prin utilizarea de către cealaltă parte a unor mijloace viclene (acte de șiretenie, abilități sau mașinații) și în lipsa căreia partea nu ar fi încheiat contractul (d. principal) sau l-ar fi încheiat în condiții mai avantajoase pentru ea (d. accesoriu); viclenie.

DOL s. (JUR.) viclenie, rea-credință. (Condamnat pentru ~.)

DOL s. (JUR.) viclenie, rea-credință. (Condamnat pentru ~.)