2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOINÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de doină; propriu doinei. [Sil. doi-nesc] /doină + suf. ~esc

doĭnésc v. intr. (d. doĭnă și înrudit cu bav. dönen, a răsuna, ol. deunen, a cînta, a glumi; nsl. donéti, ceh. dunĕti, ung. danolni, dalolni, a cînta; litv. dainuti, a doĭni). Cînt o doĭnă: a doĭni din fluĭer. – În Maram. dăĭnez.

DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.

DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.

doiní vit [At: EMINESCU, O. I, 32 / V: ~na / Pzi: ~nésc / E: doină] 1-2 A cânta doine (1-2) (din gură, din fluier etc.).

DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. A cînta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, P. 31. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice. EMINESCU, O. I 32. ◊ Fig. Iar vîntul doinește prin grîne. COȘBUC, P. II 23. ◊ Tranz. Se tot duc pe drum pietros Nouă mineri în sus la munte, Și-i unul care merge-n frunte, Doinind un cîntec mlădios. DEȘLIU, M. 20. Flăcăul începu să doinească subțire, stins, un cîntec din război. DUMITRIU, N. 238. (Fig.) În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. COȘBUC, P. I 191. (Cu complement intern) Cîntăreților din mai, Dulce va doini din nai Multe doine, mierla. COȘBUC, P. I 301. – Pronunțat: doi-. – Variantă: (popular) doiná (PĂSCULESCU, L. P. 236) vb. I.

A DOINÍ ~ésc 1. tranz. (doine) A interpreta din gură, din fluier sau din frunză. 2. intranz. A cânta o doină. /Din doină

doinì v. a cânta doine: și acel rege al poeziei... ce din frunze ’ți doinește EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinésc, imperf. 3 sg. doineá; conj. prez. 3 doineáscă

doiní vb. (sil. doi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinésc, imperf. 3 sg. doineá; conj. prez. 3 sg. și pl. doineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOINÍ vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. și Maram.) a hori. (~ foarte frumos.)

DOINI vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. și Maram.) a hori. (~ foarte frumos.)

Intrare: doinesc
doinesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doinesc
  • doinescul
  • doinescu‑
  • doinească
  • doineasca
plural
  • doinești
  • doineștii
  • doinești
  • doineștile
genitiv-dativ singular
  • doinesc
  • doinescului
  • doinești
  • doineștii
plural
  • doinești
  • doineștilor
  • doinești
  • doineștilor
vocativ singular
plural
Intrare: doini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doini
  • doinire
  • doinit
  • doinitu‑
  • doinind
  • doinindu‑
singular plural
  • doinește
  • doiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doinesc
(să)
  • doinesc
  • doineam
  • doinii
  • doinisem
a II-a (tu)
  • doinești
(să)
  • doinești
  • doineai
  • doiniși
  • doiniseși
a III-a (el, ea)
  • doinește
(să)
  • doinească
  • doinea
  • doini
  • doinise
plural I (noi)
  • doinim
(să)
  • doinim
  • doineam
  • doinirăm
  • doiniserăm
  • doinisem
a II-a (voi)
  • doiniți
(să)
  • doiniți
  • doineați
  • doinirăți
  • doiniserăți
  • doiniseți
a III-a (ei, ele)
  • doinesc
(să)
  • doinească
  • doineau
  • doini
  • doiniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doina
  • doinare
  • doinat
  • doinatu‑
  • doinând
  • doinându‑
singular plural
  • doinea
  • doinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doinez
(să)
  • doinez
  • doinam
  • doinai
  • doinasem
a II-a (tu)
  • doinezi
(să)
  • doinezi
  • doinai
  • doinași
  • doinaseși
a III-a (el, ea)
  • doinea
(să)
  • doineze
  • doina
  • doină
  • doinase
plural I (noi)
  • doinăm
(să)
  • doinăm
  • doinam
  • doinarăm
  • doinaserăm
  • doinasem
a II-a (voi)
  • doinați
(să)
  • doinați
  • doinați
  • doinarăți
  • doinaserăți
  • doinaseți
a III-a (ei, ele)
  • doinea
(să)
  • doineze
  • doinau
  • doina
  • doinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doini doina

  • 1. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, P. 31.
      surse: DLRLC
    • Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice. EMINESCU, O. I 32.
      surse: DLRLC
    • figurat Iar vîntul doinește prin grîne. COȘBUC, P. II 23.
      surse: DLRLC
    • Se tot duc pe drum pietros Nouă mineri în sus la munte, Și-i unul care merge-n frunte, Doinind un cîntec mlădios. DEȘLIU, M. 20.
      surse: DLRLC
    • Flăcăul începu să doinească subțire, stins, un cîntec din război. DUMITRIU, N. 238.
      surse: DLRLC
    • figurat În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. COȘBUC, P. I 191.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîntăreților din mai, Dulce va doini din nai Multe doine, mierla. COȘBUC, P. I 301.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • doină
    surse: DEX '98 DEX '09