2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a adevărurilor revelate ce se referă la Dumnezeu și la acțiunea sa; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Adept al dogmatismului; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus. corectat(ă)

dogmatic, ~ă [At: LB / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dogmatique, lat dogmaticus] 1 a Care ține de dogme (1-2). 2 a Referitor la dogme (1-2). 3 a Care se sprijină pe dogme (1-2). 4 a (Pex) Care respinge principiul verificării critice și al gândirii creatoare, absolutizând o opinie, o teză. 5 sf Parte a teologiei care expune sistematic dogmele (1) unei religii. 6 sf Materie de studiu având drept obiect dogmatica (5). 7 sf Tratat asupra dogmelor (1) religioase. 8-9 smf, a (Persoană) care se comportă conform dogmelor (1). 10 smf Persoană care susține și aplică dogmatismul Si: dogmatist. 11 a (D. acțiunile oamenilor) Care se desfășoară conform dogmelor.

DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Persoană care susține și aplică dogmatismul; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.

DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -e, adj. 1. Care se referă la dogmele unei religii, care se sprijină pe aceste dogme, care are caracter de dogmă (1). Învățătură dogmatică. 2. Care respinge principiul verificării critice, considerînd că o opinie, o teză etc. au valoare necontestată în orice condiții și în orice împrejurări. Metodă dogmatică. Atitudine dogmatică.Există un marxism dogmatic și un marxism creator. Eu mă situez pe platforma marxismului creator. STALIN, O. III 199.

DOGMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu strictețe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. și f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique].

DOGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la dogme; cu caracter de dogmă. 2. care respectă cu strictețe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare. ◊ mărginit, închistat în dogme. II. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme. III. s. m. f. dogmatist. (< fr. dogmatique, lat. dogmaticus)

DOGMÁTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al dogmatismului. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

DOGMÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dogme; propriu dogmelor. Teologie ~că. Raționament ~. 2) Care respectă fară discernământ dogmele; cu atitudine lipsită de discernământ față de dogme. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

dogmatic a. 1. relativ la dogme: teologie dogmatică; 2. fig. deciziv: ton dogmatic.

* dogmátic, -ă adj. (vg.r dogmatikós). Relativ la dogme: teologie dogmatică. Care admite în filosofie adevărurĭ sigure: dogmaticiĭ se opun scepticilor. Fig. Sentențios: ton dogmatic. Știința tuturor dogmelor uneĭ religiunĭ. Adv. În mod dogmatic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dogmatic adj. m., s. m., pl. dogmatici; adj. f., s. f. dogmatică (persoană), pl. dogmatice

dogmatic adj. m., s. m., pl. dogmatici; adj. f., (persoană) s. f. dogmatică, pl. dogmatice

dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; (persoană) f. sg. dogmátică, pl. dogmátice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOGMÁTIC adj., s. 1. adj. mecanic, rigid, schematic, simplist. (Atitudine ~; o interpretare ~.) 2. s. dogmatist. (~ul este adept al dogmatismului.)

DOGMATIC s. dogmatist. (~ este adept al dogmatismului.)

Intrare: dogmatic (adj.)
dogmatic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogmatic
  • dogmaticul
  • dogmaticu‑
  • dogmatică
  • dogmatica
plural
  • dogmatici
  • dogmaticii
  • dogmatice
  • dogmaticele
genitiv-dativ singular
  • dogmatic
  • dogmaticului
  • dogmatice
  • dogmaticei
plural
  • dogmatici
  • dogmaticilor
  • dogmatice
  • dogmaticelor
vocativ singular
plural
Intrare: dogmatic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogmatic
  • dogmaticul
  • dogmaticu‑
plural
  • dogmatici
  • dogmaticii
genitiv-dativ singular
  • dogmatic
  • dogmaticului
plural
  • dogmatici
  • dogmaticilor
vocativ singular
  • dogmaticule
  • dogmatice
plural
  • dogmaticilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dogmatic, dogmaticăadjectiv

  • 1. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: adogmatic
    • format_quote Învățătură dogmatică. DLRLC
  • 2. Care respectă cu strictețe dogmele. DN
    • 2.1. Mărginit, închistat în dogme. DN
    • 2.2. Necreator. DN
  • 3. Care respinge principiul verificării critice, considerând că o opinie, o teză etc. au valoare necontestată în orice condiții și în orice împrejurări. DLRLC
    • format_quote Metodă dogmatică. Atitudine dogmatică. DLRLC
    • format_quote Există un marxism dogmatic și un marxism creator. Eu mă situez pe platforma marxismului creator. STALIN, O. III 199. DLRLC
etimologie:

dogmatic, dogmaticisubstantiv masculin
dogmatică, dogmaticesubstantiv feminin

  • 1. Adept al dogmatismului. DEX '09 DN
    sinonime: dogmatist
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.