2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

doftoricí [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~césc / E: doftor] (Pop) 1 vt A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular și familiar) A îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.

A DOCTORICÍ ~ésc tranz. pop. v. A DOCTORI. /v. a doctori


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doftoricí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 să doftoriceáscă

doftoricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoriceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOFTORICÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

doftorici vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.

Intrare: doftoricit
doftoricit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftoricit
  • doftoricitul
  • doftoricitu‑
  • doftorici
  • doftoricita
plural
  • doftoriciți
  • doftoriciții
  • doftoricite
  • doftoricitele
genitiv-dativ singular
  • doftoricit
  • doftoricitului
  • doftoricite
  • doftoricitei
plural
  • doftoriciți
  • doftoriciților
  • doftoricite
  • doftoricitelor
vocativ singular
plural
Intrare: doftorici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftorici
  • doftoricire
  • doftoricit
  • doftoricitu‑
  • doftoricind
  • doftoricindu‑
singular plural
  • doftoricește
  • doftoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoricesc
(să)
  • doftoricesc
  • doftoriceam
  • doftoricii
  • doftoricisem
a II-a (tu)
  • doftoricești
(să)
  • doftoricești
  • doftoriceai
  • doftoriciși
  • doftoriciseși
a III-a (el, ea)
  • doftoricește
(să)
  • doftoricească
  • doftoricea
  • doftorici
  • doftoricise
plural I (noi)
  • doftoricim
(să)
  • doftoricim
  • doftoriceam
  • doftoricirăm
  • doftoriciserăm
  • doftoricisem
a II-a (voi)
  • doftoriciți
(să)
  • doftoriciți
  • doftoriceați
  • doftoricirăți
  • doftoriciserăți
  • doftoriciseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoricesc
(să)
  • doftoricească
  • doftoriceau
  • doftorici
  • doftoriciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doctorici
  • doctoricire
  • doctoricit
  • doctoricitu‑
  • doctoricind
  • doctoricindu‑
singular plural
  • doctoricește
  • doctoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doctoricesc
(să)
  • doctoricesc
  • doctoriceam
  • doctoricii
  • doctoricisem
a II-a (tu)
  • doctoricești
(să)
  • doctoricești
  • doctoriceai
  • doctoriciși
  • doctoriciseși
a III-a (el, ea)
  • doctoricește
(să)
  • doctoricească
  • doctoricea
  • doctorici
  • doctoricise
plural I (noi)
  • doctoricim
(să)
  • doctoricim
  • doctoriceam
  • doctoricirăm
  • doctoriciserăm
  • doctoricisem
a II-a (voi)
  • doctoriciți
(să)
  • doctoriciți
  • doctoriceați
  • doctoricirăți
  • doctoriciserăți
  • doctoriciseți
a III-a (ei, ele)
  • doctoricesc
(să)
  • doctoricească
  • doctoriceau
  • doctorici
  • doctoriciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doftorici doctorici popular

etimologie:

  • doftor
    surse: DEX '98 DEX '09